ANDRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „bărbat”. [< fr. andro-, cf. gr. aner, -dros].

ANDR(O)-, -ANDRIE, -ANDRU elem. „bărbat”. (< fr. andro-, cf. gr. aner, -dros)

ANDRIE- elem. andr(o)-.

-ANDRU elem. andr(o)-.

ANDRO- „bărbat, mascul, stamină”. ◊ gr. aner, andros „bărbat” > fr. andro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. andro-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., (despre o statuie de animal) cu cap de om; ~cit (v. -cit), s. n., celulă vegetativă care dă naștere unui anterozoid; sin. auxocit; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) care sînt răspîndite prin intermediul omului; ~dinam (v. -dinam), adj., (despre flori) care prezintă androdinamie; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., calitate a florilor hermafrodite cu stamine bine dezvoltate, dar cu stigmat redus; ~dioic (v. di-, v. -oic), adj., care produce numai flori mascule sau hermafrodite; ~fag (v. -fag), adj., care mănîncă oameni; ~fen (v. -fen), adj. (despre un organism) care produce celule sexuale mascule fenotipice; ~fil₁ (v -fil₁), adj., (despre un organism vegetal) care crește pe lîngă așezările omenești; ~fil₂ (v. -fil₂) s. n., 1. Frunză cu microspori. 2. Microsporofilă, organ foliar care produce microsporange 3. Stamina angiospermelor și a gimnospermelor; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante mascule din generația sexuată; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de sexul masculin; ~for (v. -for), s. m., 1. Suport al staminelor sau al anteridiilor. 2. Porțiune alungită a axei florale dintre periant și stamine, la florile mascule. 3. Tub format din filamentele staminale sudate, purtînd anterele; ~galactozemie (v. galacto-, v. -zemie), s. f., secreția și excreția laptelui de către glanda mamară masculină; ~gametange (v. gamet/o-, v. -ange), s. m., gametange care conține celule sexuale mascule; ~gametofor (v. gameto-, v. -for), s. n., plantă care poartă organele de reproducere mascule; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de copulație a gametului mascul cu cel femel; ~gen (v. -gen₁), adj., s. m. și n., 1. adj., Referitor la organele sexuale masculine. 2. adj., Care produce în organism modificări cu caracter masculinizant. 3. s. m., Substanță hormonală care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. 4. s. n., Organ care produce celule sexuale masculine genotipice; ~genetic (v. -genetic), adj., 1. Rezultat prin andropogeneză. 2. Care produce numai descendenți masculi. 3. Care conține numai cromozomi de origine paternă; ~geneză (v. -geneză), s. f. 1. Proces de producere a hormonilor masculi. 2. Dezvoltare a unui organism dintr-o celulă care posedă numai material genetic patern; ~genie (v. -genie₁), s. f., proces de reproducere a masculilor sau a caracterelor masculine; ~genoterapie (v. geno-₁, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a hormonilor masculi; ~gin (v. -gin), adj., s. m., 1. adj., Care are caracterele ambelor sexe; sin. bisexuat, hermafrodit. 2. adj., Care are atît androceu, cît și gineceu. 3. adj., Care prezintă anteridii și oogoane pe aceeași hifă. 4. S. m. Individ de sex masculin care prezintă caractere sexuale secundare feminine; ~ginie (v. -ginie), s. f., 1. Anomalie congenitală care constă în prezența caracterelor sexuale secundare feminine la o persoană de sex masculin. 2. Prezență atît a florilor mascule, cît și a celor femele la toți indivizii unei specii, în cazul plantelor monoice. 3. Prezența oogoanelor și a anteridiilor pe aceeași hifă; ~ginofor (v. gino-, v. -for), s. n., suport al staminelor și ovarului, ca prelungire a axei florale deasupra periantului; ~ginoid (v. gino-, v. -id), s. m., individ de sexul masculin, la care segmentul inferior al aparatului genital a evoluat potrivit tipului feminin; ~goniu (v. -goniu), s. n., etapă inițială în formarea celulelor spermatice la plante; ~id (v. -id), adj., 1. adj., Cu caractere proprii sexului masculin. 2. adj., Cu înfățișare de bărbat. 3. s. m., Automat antropomorf; ~latrie (v. -latrie), s. f., divinizare a bărbatului; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f., (persoană) care practică androlatria; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine; ~mastie (v. -mastie), s. f., prezența la femei a unei mamele atrofiate; ~merogonie (v. mero-, v. -gonie), s. f., dezvoltare a unui fragment de ovul, prevăzut numai cu cromozomi paterni; ~mimetic (v. -mimetic), adj., s. n., (substanță) analoagă hormonului masculin; ~monoecie (v. mon/o-, v. -oecie), s. f., prezență pe același peduncul a unor flori parțial masculine și parțial hermafrodite; ~monoic (v. mon/o-, v. -oic), adj. (despre plante) care prezintă atît flori unisexuate masculine, cît și flori hermafrodite; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de bărbat; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică rezultată în urma excitațiilor produse de tubul polinic în curs de dezvoltare; ~patie (v. -patie), s. f., maladie care afectează exclusiv sexul masculin; ~pauză (v. -pauză), s. f., diminuare a activității genitale masculine de la o anumită vîrstă; ~petal (v. -petal), adj., (despre stamine), care prezintă filamente lățite; ~petalie (v. -petalie), s. f., transformare a staminelor în petale; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă activă a gametului mascul; ~pleogamie (v. pleo-, v. -gamie), s. f., poligamie la indivizii cu flori mascule și andromonoice; ~spor (v. -spor), s. m., 1. Spor mascul al criptogamelor vasculare. 2. Grăunte de polen; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange care conține androspori; ~sporogeneză (v. sporo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a microsporilor; ~stil (v. -stil), s. n., organ vegetal columnar; ~tip (v. -tip), s. n., exemplarul caracteristic mascul al speciei; ~tomie (v. -tomie), s. f., anatomie a omului; ~tropie (v. -tropie), s. f., predilecție a unor afecțiuni pentru sexul masculin; ~zom (v. -zom), s. m., cromozom prezent numai la gameții masculi.

ANDR-, v. ANDRO-. □ ~agogie (v. -agogie), s. f., știința educației adulților; sin. andragogică^[1]; ~autozom (v auto-, v. -zom), s. m., autozom pe care se găsesc și gene ale determinării sexului mascul; ~oecie (v. -oecie), s. f., prezență exclusivă de flori mascule pe aceeași plantă; ~oic (v. -oic), adj., care produce numai flori mascule.

-ANDRĂ, v. -ANDRU.

-ANDRU (-ANDRĂ) „mascul, staminal, masculin cu organe sexuale masculine”. ◊ gr. aner, andros „bărbat” > fr. -andre, engl. -androus > rom. -andru și -andră.