ANDR(O)-, -ANDRÍE, -ÁNDRU elem. „bărbat”. (< fr. andro-, cf. gr. aner, -dros)

ANDR-, v. ANDRO-. □ ~agogie (v. -agogie), s. f., știința educației adulților; sin. andragogică; ~autozom (v auto-, v. -zom), s. m., autozom pe care se găsesc și gene ale determinării sexului mascul; ~oecie (v. -oecie), s. f., prezență exclusivă de flori mascule pe aceeași plantă; ~oic (v. -oic), adj., care produce numai flori mascule.