2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

andosare sf [At: DA / Pl: ~sări / E: andosa] (Fin) Girare a unei polițe prin iscălirea pe dos.

ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa.V. andosa.

ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa.V. andosa.

ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa un cec sau o poliță.

ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa.

ANDOSÁRE s.f. Acțiunea de a andosa și rezultatul ei; andosament. [< andosa].

andosare f. semnătură în dosul unei polițe spre a transmite altuia proprietatea ei.

andosa vt [At: DA ms / Pzi: ~séz / E: fr endosser] (Fin) A gira o poliță iscălind-o pe dos.

ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser.

ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea cecului. – Din fr. endosser.

ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. 1. A indica pe dosul unui cec numele persoanei împuternicite să-i încaseze contravaloarea. 2. (În economia capitalistă, în legătură cu operația, de vînzare a polițelor) A indica, sub iscălitură proprie pe dosul unei polițe vîndute, numele persoanei care a cumpărat-o și care are dreptul s-o încaseze.

ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica pe dosul unui cec numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea cecului. ♦ (În economia capitalistă) A indica, sub iscălitură proprie, pe dosul unei polițe vândute, numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea poliței. – Fr. endosser.

ANDOSÁ vb. I. tr. A arăta în scris pe dosul unui cec, al unei polițe etc. numele împuternicitului care poate să-i încaseze contravaloarea. [< fr. endosser].

ANDOSÁ vb. tr. a indica în scris pe dosul unui cec, al unei polițe etc. numele împuternicitului care poate încasa contravaloarea. (< fr. endosser)

A ANDOSÁ ~éz tranz. fin. (cambii, cecuri etc.) A prevedea pe verso cu numele persoanei împuternicite să încaseze suma înscrisă. /<fr. endosser

*andosamént n., pl. e (fr. endos și endossement, d. dos, dos) și andosare f., pl. ărĭ. Com. Gir, ordin.

*andoséz v. tr. (fr. endosser). Girez. – Rar și înd-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

andosáre s. f., g.-d. art. andosắrii; pl. andosắri

andosáre s. f., g.-d. art. andosării; pl. andosări

andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză

andosá vb., ind. prez. 1 sg. andoséz, 3 sg. și pl. andoseáză

Intrare: andosare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • andosare
  • andosarea
plural
  • andosări
  • andosările
genitiv-dativ singular
  • andosări
  • andosării
plural
  • andosări
  • andosărilor
vocativ singular
plural
Intrare: andosa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • andosa
  • andosare
  • andosat
  • andosatu‑
  • andosând
  • andosându‑
singular plural
  • andosea
  • andosați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • andosez
(să)
  • andosez
  • andosam
  • andosai
  • andosasem
a II-a (tu)
  • andosezi
(să)
  • andosezi
  • andosai
  • andosași
  • andosaseși
a III-a (el, ea)
  • andosea
(să)
  • andoseze
  • andosa
  • andosă
  • andosase
plural I (noi)
  • andosăm
(să)
  • andosăm
  • andosam
  • andosarăm
  • andosaserăm
  • andosasem
a II-a (voi)
  • andosați
(să)
  • andosați
  • andosați
  • andosarăți
  • andosaserăți
  • andosaseți
a III-a (ei, ele)
  • andosea
(să)
  • andoseze
  • andosau
  • andosa
  • andosaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

andosare

  • 1. Acțiunea de a andosa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: andosament

etimologie:

  • vezi andosa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

andosa

  • 1. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. (În economia capitalistă, în legătură cu operația de vânzare a polițelor) A indica, sub iscălitură proprie pe dosul unei polițe vândute, numele persoanei care a cumpărat-o și care are dreptul s-o încaseze.
    surse: DLRLC

etimologie: