2 intrări

16 definiții

andocáre sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: andoca] Aducere a unui vapor în docuri (pentru reparații).

ANDOCÁRE s.f. Acțiunea de a andoca și rezultatul ei. [Var. îndocare s.f. / < andoca].

andocá vt [At: DA ms / Pzi: -chéz / E: nct] A aduce un vapor în docuri (pentru reparații).

ANDOCÁ vb. I v. îndoca.

ÎNDOCÁ, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andocá vb. I] – Din germ. eindocken.

ÎNDOCÁ, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andocá vb. I] – Din germ. eindocken.

andocá vb. ind., prez. 1 sg. andochéz, 3 sg. și pl. andocheáză

îndocá vb., ind. prez. 3 sg. îndocheáză

ANDOCÁ vb. I tr. A face manevra de urcare a unei nave pe un doc plutitor sau de intrare într-un doc. [Cf. germ. eindocken].

ÎNDOCÁ vb. tr. a ridica o navă pe un loc plutitor, a intra într-un doc. – var. andoca vb. (< germ. eindocken)

A ANDOCÁ ~chéz tranz. (nave) A ridica pe suporții unui doc pentru a repara. /<germ. eindocken

A ÎNDOCÁ ~chéz tranz. (nave) A ridica pe un doc plutitor, în vederea unei reparații. /în + doc

*andochéz, a v. tr. (fr. andocker). Bag în doc (un vapor ca să fie dres).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

andocáre s.f. Urcarea unei nave pe un doc plutitor ◊ „În vederea creării spațiului necesar construirii unui nou bazin de andocare la Frederikshaven (Danemarca), trebuia ca edificiul existent în acea zonă să fie strămutat la o distanță de 300 m.” R.l. 29 VIII 75 p. 6. ◊ „Docul [...] putând fi folosit pentru andocarea și repararea navelor de până la 25 000 tdw.” Sc. 10 II 84 p. 5 (din andocá; DN3)

Intrare: andocare
andocare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular andocare andocarea
plural andocări andocările
genitiv-dativ singular andocări andocării
plural andocări andocărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îndoca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndoca îndocare îndocat îndocând singular plural
îndochea îndocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndochez (să) îndochez îndocam îndocai îndocasem
a II-a (tu) îndochezi (să) îndochezi îndocai îndocași îndocaseși
a III-a (el, ea) îndochea (să) îndocheze îndoca îndocă îndocase
plural I (noi) îndocăm (să) îndocăm îndocam îndocarăm îndocaserăm, îndocasem*
a II-a (voi) îndocați (să) îndocați îndocați îndocarăți îndocaserăți, îndocaseți*
a III-a (ei, ele) îndochea (să) îndocheze îndocau îndoca îndocaseră
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) andoca andocare andocat andocând singular plural
andochea andocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) andochez (să) andochez andocam andocai andocasem
a II-a (tu) andochezi (să) andochezi andocai andocași andocaseși
a III-a (el, ea) andochea (să) andocheze andoca andocă andocase
plural I (noi) andocăm (să) andocăm andocam andocarăm andocaserăm, andocasem*
a II-a (voi) andocați (să) andocați andocați andocarăți andocaserăți, andocaseți*
a III-a (ei, ele) andochea (să) andocheze andocau andoca andocaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)