4 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
andălí v [At: BUGNARIU, N. / V: (înv) îndălui, (reg) undului / Pzi: ~lesc / E: mg indulni] (Reg) 1 vi (Trs) A pleca. 2 vt A pierde vremea. 3 vi (Complinit printr-un verb, de obicei, la infinitiv) A porni (la ceva) 4 vi A trimite undeva. 5 vt A alunga.
andălire sf [At: MÂNDRESCU, UNG., ap. DA / V: îndu-, îndălui, undului- / Pl: ~ri / E: andăli] (Reg) 1 Plecare. 2 Pierdere de vreme. 3 Pornire să facă ceva. 4 Trimitere (undeva). 5 Urzire de intrigi. 6 Alungare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
andălésc, V. îndulesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îndulésc, undulésc și andălésc v. intr. (ung. indulni, id.). Trans. Pornesc. V. tr. Încep. V. arăduĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
andalí (-lésc, -ít), vb. – 1. A pleca, a porni. – 2. A da tîrcoale. – 3. A începe. – Var. îndăli, undului. Mag. indulni „a pleca” (DAR). Numai în Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
andălí, andălésc, vb. I (reg.) a pleca; a umbla fără rost, a vagabonda
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |