9 definiții pentru ancorot

ancorót sn [At: BART, E. 231 / Pl: ~uri / E: nct] Ancoră (1) mică întrebuințată la ancorarea ambarcațiilor ușoare.

ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto.

ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare. – Din it. ancorotto.

ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare.

ancorót s. n., pl. ancoróte

ancorót s. n., pl. ancoróte

ANCORÓT s.n. Ancoră mică, folosită de ambarcațiile ușoare. [< it. ancorotto].

ANCORÓT s. n. ancoră mică. (< it. ancorotto)

*ancorót n., pl. urĭ și oate (it. ancorotto). Mar. Ancoră mică.

Intrare: ancorot
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ancorot ancorotul
plural ancorote ancorotele
genitiv-dativ singular ancorot ancorotului
plural ancorote ancorotelor
vocativ singular
plural