9 definiții pentru ancorot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ancorót sn [At: BART, E. 231 / Pl: ~uri / E: nct] Ancoră (1) mică întrebuințată la ancorarea ambarcațiilor ușoare.

ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto.

ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare. – Din it. ancorotto.

ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare.

ANCORÓT s.n. Ancoră mică, folosită de ambarcațiile ușoare. [< it. ancorotto].

ANCORÓT s. n. ancoră mică. (< it. ancorotto)

*ancorót n., pl. urĭ și oate (it. ancorotto). Mar. Ancoră mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancorót s. n., pl. ancoróte

ancorót s. n., pl. ancoróte

Intrare: ancorot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancorot
  • ancorotul
  • ancorotu‑
plural
  • ancorote
  • ancorotele
genitiv-dativ singular
  • ancorot
  • ancorotului
plural
  • ancorote
  • ancorotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ancorot

  • 1. Ancoră mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: