9 definiții pentru ancorot

ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto.

ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare. – Din it. ancorotto.

ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare.

ancorót s. n., pl. ancoróte

ancorót s. n., pl. ancoróte

ancorót sn [At: BART, E. 231 / Pl: ~uri / E: nct] Ancoră (1) mică întrebuințată la ancorarea ambarcațiilor ușoare.

ANCORÓT s.n. Ancoră mică, folosită de ambarcațiile ușoare. [< it. ancorotto].

ANCORÓT s. n. ancoră mică. (< it. ancorotto)

*ancorót n., pl. urĭ și oate (it. ancorotto). Mar. Ancoră mică.

Intrare: ancorot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ancorot ancorotul
plural ancorote ancorotele
genitiv-dativ singular ancorot ancorotului
plural ancorote ancorotelor
vocativ singular
plural