2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ancorat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL IV, 138 / Pl: ~ați, ~e / E: ancora] 1 Fixat cu o ancoră. 2 Care a aruncat ancora.

ancora vti [At: MACEDONSKI, O. I, 161 / Pzi: ~rez / E: ancoră] 1 A arunca ancora. 2 A opri (corabia, vasul etc.) într-un loc, aruncând ancora. 3 (Fig) A trage la... 4 A fixa bine (2). 5 (Fig) A aduce la realitate.

ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.

ANCORÁ, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.

ANCORÁ, ancorez, vb. I. Intranz. A lăsa ancora în apă pentru a asigura împotriva valurilor sau a curenților o navă care staționează; p. ext. a opri o navă sau (subiectul fiind nava) a se opri din plutire. Am ancorat de cinci zile și aștept. SEBASTIAN, T. 31. Corăbii și vapoare de-a lungul malurilor dormeau ancorate, priponite cu frînghii groase de sîrmă. BART, E. 126. Un fluierat pornește de la vapoarele ancorate în port. DUNĂREANU, CH. 84. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat. MACEDONSKI, O. I 161. ♦ Fig. A se fixa de o bază solidă. Pădurea rămînea să se zbată pe loc, ancorată în piatră și pămînt. DUMITRIU, N. 187.

ANCORÁ, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A lăsa ancora în apă pentru a asigura împotriva valurilor sau a curenților o navă care staționează; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.

ANCORÁ vb. I. 1. intr. A scufunda ancora în apă pentru a fixa o navă care staționează; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o bază solidă. [< it. ancorare].

ANCORÁ vb. I. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1). II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. III. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă. (< it. ancorare)

A ANCORÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de construcție) A fixa de pământ (sau de alt sistem tehnic) un element de construcție. /Din ancoră

*ancoréz v. intr. (it. ancorare, fr. ancrer). Arunc ancora, opresc corabia ancorînd. Fig. Mă opresc după oare-care umblet: a ancora într’un partid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză

ancorá vb., ind. prez. 1 sg. ancoréz, 3 sg. și pl. ancoreáză

Intrare: ancorat
ancorat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancorat
  • ancoratul
  • ancoratu‑
  • ancora
  • ancorata
plural
  • ancorați
  • ancorații
  • ancorate
  • ancoratele
genitiv-dativ singular
  • ancorat
  • ancoratului
  • ancorate
  • ancoratei
plural
  • ancorați
  • ancoraților
  • ancorate
  • ancoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: ancora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ancora
  • ancorare
  • ancorat
  • ancoratu‑
  • ancorând
  • ancorându‑
singular plural
  • ancorea
  • ancorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ancorez
(să)
  • ancorez
  • ancoram
  • ancorai
  • ancorasem
a II-a (tu)
  • ancorezi
(să)
  • ancorezi
  • ancorai
  • ancorași
  • ancoraseși
a III-a (el, ea)
  • ancorea
(să)
  • ancoreze
  • ancora
  • ancoră
  • ancorase
plural I (noi)
  • ancorăm
(să)
  • ancorăm
  • ancoram
  • ancorarăm
  • ancoraserăm
  • ancorasem
a II-a (voi)
  • ancorați
(să)
  • ancorați
  • ancorați
  • ancorarăți
  • ancoraserăți
  • ancoraseți
a III-a (ei, ele)
  • ancorea
(să)
  • ancoreze
  • ancorau
  • ancora
  • ancoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ancora

  • 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Am ancorat de cinci zile și aștept. SEBASTIAN, T. 31.
      surse: DLRLC
    • Corăbii și vapoare de-a lungul malurilor dormeau ancorate, priponite cu frînghii groase de sîrmă. BART, E. 126.
      surse: DLRLC
    • Un fluierat pornește de la vapoarele ancorate în port. DUNĂREANU, CH. 84.
      surse: DLRLC
    • Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat. MACEDONSKI, O. I 161.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se opri, a ajunge (definitiv) undeva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) fixa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fixa un exemplu
      exemple
      • Pădurea rămînea să se zbată pe loc, ancorată în piatră și pămînt. DUMITRIU, N. 187.
        surse: DLRLC
  • 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN

etimologie: