2 intrări
17 definiții
ancolare sf [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: ancola] (Teh; rar) încleiere.
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ancoláre (rar) s. f., g.-d. art. ancolắrii; pl. ancolắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ancoláre s. f., g.-d. art. ancolării; pl. ancolări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANCOLÁRE s. v. încleiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANCOLÁRE s.f. (franțuzism) Acțiunea de a ancola și rezultatul ei; încleiere; ancolaj. [< ancola].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ancola vt [At: DEX2 / Pzi: ~léz / E: fr encoller] (Teh; rar) A încleia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ancolá vb., ind. prez. 3 ancoleáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANCOLÁ vb. v. încleia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANCOLÁ vb. tr. a încleia. (< fr. encoller)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
ANCOLARE s. (TEHN.) încleiere.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANCOLA vb. (TEHN.) a încleia.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) ancola | ancolare | ancolat | ancolând | singular | plural | ||
| ancolează | ancolați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ancolez | (să) ancolez | ancolam | ancolai | ancolasem | |
| a II-a (tu) | ancolezi | (să) ancolezi | ancolai | ancolași | ancolaseși | ||
| a III-a (el, ea) | ancolează | (să) ancoleze | ancola | ancolă | ancolase | ||
| plural | I (noi) | ancolăm | (să) ancolăm | ancolam | ancolarăm | ancolaserăm, ancolasem* | |
| a II-a (voi) | ancolați | (să) ancolați | ancolați | ancolarăți | ancolaserăți, ancolaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | ancolează | (să) ancoleze | ancolau | ancolară | ancolaseră | ||
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ancolare | ancolarea |
| plural | ancolări | ancolările | |
| genitiv-dativ | singular | ancolări | ancolării |
| plural | ancolări | ancolărilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||