9 definiții pentru ancola


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ancola vt [At: DEX2 / Pzi: ~léz / E: fr encoller] (Teh; rar) A încleia.

ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller.

ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.

ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller].

ANCOLÁ vb. tr. a încleia. (< fr. encoller)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză

ancolá vb., ind. prez. 3 ancoleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ancola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ancola
  • ancolare
  • ancolat
  • ancolatu‑
  • ancolând
  • ancolându‑
singular plural
  • ancolea
  • ancolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ancolez
(să)
  • ancolez
  • ancolam
  • ancolai
  • ancolasem
a II-a (tu)
  • ancolezi
(să)
  • ancolezi
  • ancolai
  • ancolași
  • ancolaseși
a III-a (el, ea)
  • ancolea
(să)
  • ancoleze
  • ancola
  • ancolă
  • ancolase
plural I (noi)
  • ancolăm
(să)
  • ancolăm
  • ancolam
  • ancolarăm
  • ancolaserăm
  • ancolasem
a II-a (voi)
  • ancolați
(să)
  • ancolați
  • ancolați
  • ancolarăți
  • ancolaserăți
  • ancolaseți
a III-a (ei, ele)
  • ancolea
(să)
  • ancoleze
  • ancolau
  • ancola
  • ancolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ancola

etimologie: