11 definiții pentru anchetator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anchetator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: ancheta + -tor] 1-2 (Persoană) care efectuează o anchetă.

ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor.

ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Anchetă + suf. -tor.

ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu facerea unei anchete. Persoană care face o cercetare științifică pe teren. Anchetatorii «Atlasului lingvistic romîn».

ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Din ancheta + suf. -tor.

ANCHETATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care conduce, care face o anchetă. ♦ Cel care întreprinde o cercetare științifică pe teren. [<ancheta + -tor, după fr. enquêteur].

ANCHETATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face o anchetă. (după fr. enquêteur)

ANCHETATÓR ~i m. Persoană care conduce sau face o anchetă. ~ penal. /a ancheta + suf. ~ator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anchetatór s. m., pl. anchetatóri

anchetatór s. m., pl. anchetatóri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANCHETATÓR s. m. (< ancheta + suf. -tor, după fr. enquêteur): persoană care obține de la informator (v.) date despre graiul avut în vedere. A. poate fi un specialist (lingvist) sau un nespecialist (un om cu o anumită pregătire în acest sens), originar din zona anchetată sau non-originar (dintr-o altă zonă). El înregistrează și verifică pe teren datele necesare cercetării întreprinse; de obicei, tot el prelucrează și publică datele înregistrate (atlase, monografii etc.). A. se îngrijește ca în timpul deplasărilor pe teren să fie asigurate cele mai bune condiții de lucru; el trebuie să aibă mereu în minte mediul în care lucrează, să stabilească cu informatorii un contact propice desfășurării discuțiilor, să dovedească permanent interes atât pentru forma sau expresia lingvistică a comunicării, cât și pentru conținutul acesteia (v. și anchétă).

Intrare: anchetator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anchetator
  • anchetatorul
  • anchetatoru‑
plural
  • anchetatori
  • anchetatorii
genitiv-dativ singular
  • anchetator
  • anchetatorului
plural
  • anchetatori
  • anchetatorilor
vocativ singular
  • anchetatorule
plural
  • anchetatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anchetator, -oare anchetatoare anchetator

  • 1. Persoană care face o anchetă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Persoană care face o cercetare științifică pe teren.
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Anchetatorii «Atlasului lingvistic român».
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ancheta + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DN