9 definiții pentru ancadrament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANCADRAMÉNT, ancadramente, s. n. Chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc. – Din fr. encadrement.

ancadramént sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr encadrement] Chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc.

ANCADRAMÉNT, ancadramente, s. n. Chenar decorativ în relief care înconjură o ușă, o fereastră etc. – Din fr. encadrement.

ANCADRAMÉNT, ancadramente, s. n. Chenar decorativ, în relief, care înconjură o ușă, o fereastră etc. – După fr. encadrement.

ANCADRAMÉNT s.n. 1. Cadru care înconjură o ușă, o fereastră etc. 2. Bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație scundă care mărginește un spațiu plantat. 3. Ansamblu de construcții, de plantații etc. care mărginesc o piață. [< fr. encadrement].

ANCADRAMÉNT s. n. 1. cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră. 2. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat. 3. ansamblu de construcții, plantații etc. care mărginesc o piață. (< fr. encadrement)

ANCADRAMÉNT ~e n. 1) Cadru decorativ la o ușă sau la o fereastră. 2) Ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață. /<fr. encadrement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ancadramént (-ca-dra-) s. n., pl. ancadraménte

ancadramént s. n. (sil. -dra-), pl. ancadraménte

Intrare: ancadrament
ancadrament substantiv neutru
  • silabație: an-ca-dra-ment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancadrament
  • ancadramentul
  • ancadramentu‑
plural
  • ancadramente
  • ancadramentele
genitiv-dativ singular
  • ancadrament
  • ancadramentului
plural
  • ancadramente
  • ancadramentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ancadrament

  • 1. Chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație scundă care mărginește un spațiu plantat.
    surse: DN
  • 3. Ansamblu de construcții, de plantații etc. care mărginesc o piață.
    surse: DN

etimologie: