ANATEXIE s. f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adînci ale scoarței pămîntului în mase uniforme de gresie și granit. – Fr. anatéxie.

ANATEXIE s.f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adînci ale scoarței Pămîntului în mase compacte de gresie și granit. [Gen. -iei. / < fr. anatexie].

ANATEXIE s. f. transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit. (< fr. anatexie)

anatexie s. f., art. anatexia, g.-d. anatexii, art. anatexiei

anatexie s. f., art. anatexia, g.-d. anatexii, art. anatexiei

anatexie s. f., art. anatexia, g.-d. anatexii, art. anatexiei

ANATEXÍE (< fr. {i}; {s} gr. ana- „în sus” + texis „topire”) s. f. Proces de retopire a rocilor, rezultat în urma ultrametamorfismului, la adâncime de peste 30 km în scoarța Pământului.