6 definiții pentru anatexie

ANATEXÍE s. f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței pământului în mase uniforme de gresie și granit. – Fr. anatéxie.

anatexíe s. f., art. anatexía, g.-d. anatexíi, art. anatexíei

anatexíe s. f., art. anatexía, g.-d. anatexíi, art. anatexíei

ANATEXÍE s.f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit. [Gen. -iei. / < fr. anatexie].

ANATEXÍE s. f. transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit. (< fr. anatexie)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANATEXÍE (< fr. {i}; {s} gr. ana- „în sus” + texis „topire”) s. f. Proces de retopire a rocilor, rezultat în urma ultrametamorfismului, la adâncime de peste 30 km în scoarța Pământului.

Intrare: anatexie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anatexie anatexia
plural
genitiv-dativ singular anatexii anatexiei
plural
vocativ singular
plural