2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anastomozare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: anastomoza] Stabilire (chirurgicală) a unei legături între două vase sangvine sau între două organe cavitare Si: (rar) anastomozat1.

anastomoza vt [At: DEX2 / Pzi: -zéz / E: fr anastomoser] A stabili (chirurgical) o legătură între două vase sangvine sau între două organe cavitare.

ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.

ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. (Biol.) A stabili o legătură prin anastomoză. [< fr. anastomoser].

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. a practica o anastomoză. II. refl. a se îmbina prin anastomoză. (< fr. anastomoser)

*anastomozéz v. tr. (d. anastomoză). Unesc pin anastomoză, îmbuc: doŭă vine care s’aŭ anastomozat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anastomozáre s. f., g.-d. art. anastomozării

anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză

anastomozá vb. (sil. mf. -sto-), ind. prez. 3 sg. anastomozeáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANASTOMOZÁRE (< fr. {i}) s. f. 1. Mod de prezentare a unei rețele de fisuri mineralizate sub formă de filoane mai mult sau mai puțin paralele, legate între ele prin filonașe oblice. 2. Proces de astupare a gurii de vărsare a unui curs de apă cu propriile aluviuni și ramificarea în mai multe brațe ce comunică între ele.

Intrare: anastomozare
anastomozare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anastomozare
  • anastomozarea
plural
  • anastomozări
  • anastomozările
genitiv-dativ singular
  • anastomozări
  • anastomozării
plural
  • anastomozări
  • anastomozărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anastomoza
  • silabație: a-nas-to-, a-na-sto-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anastomoza
  • anastomozare
  • anastomozat
  • anastomozatu‑
  • anastomozând
  • anastomozându‑
singular plural
  • anastomozea
  • anastomozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anastomozez
(să)
  • anastomozez
  • anastomozam
  • anastomozai
  • anastomozasem
a II-a (tu)
  • anastomozezi
(să)
  • anastomozezi
  • anastomozai
  • anastomozași
  • anastomozaseși
a III-a (el, ea)
  • anastomozea
(să)
  • anastomozeze
  • anastomoza
  • anastomoză
  • anastomozase
plural I (noi)
  • anastomozăm
(să)
  • anastomozăm
  • anastomozam
  • anastomozarăm
  • anastomozaserăm
  • anastomozasem
a II-a (voi)
  • anastomozați
(să)
  • anastomozați
  • anastomozați
  • anastomozarăți
  • anastomozaserăți
  • anastomozaseți
a III-a (ei, ele)
  • anastomozea
(să)
  • anastomozeze
  • anastomozau
  • anastomoza
  • anastomozaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anastomoza

  • 1. A stabili o legătură prin anastomoză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: