2 intrări

20 de definiții

anastomozá vt [At: DEX2 / Pzi: -zéz / E: fr anastomoser] A stabili (chirurgical) o legătură între două vase sangvine sau între două organe cavitare.

ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.

ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.

anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză

anastomozá vb. (sil. mf. -sto-), ind. prez. 3 sg. anastomozeáză

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. (Biol.) A stabili o legătură prin anastomoză. [< fr. anastomoser].

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. a practica o anastomoză. II. refl. a se îmbina prin anastomoză. (< fr. anastomoser)

anastomóză sf [At: CADE / Pl: -ze / E: fr anastomose] 1 (Atm) Loc de îmbinare a două vase sangvine sau a doi nervi. 2 Îmbinare a filamentelor unei plante.

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.; p. ext. trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două organe cavitare etc.; p. ext. trecerea fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Legătură (normală sau patologică) sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație.

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Legătură sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație. – Fr. anastomose (< gr.).

anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze

anastomóză s. f. (sil. mf. -sto-), g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze

ANASTOMÓZĂ s.f. (Biol.) 1. Stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație (vase de sânge, nervi etc.) 2. Ramură a ramificațiilor nervurilor frunzei. [< fr. anastomose, cf. gr. anastomosis – îmbucare]

ANASTOMÓZĂ s. f. 1. comunicație naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc. 2. reunire a diferitelor organe vegetale. (< fr. anastomose, gr. anastomosis)

ANASTOMÓZĂ f. Stabilire pe cale chirurgicală a legăturii dintre două cavități, două vase sau două fibre musculare. /<fr. anastomose

*anastomóză f., pl. e (vgr. anastómosis, d. stóma, gură). Anat. Îmbucare, juncțiunea a doŭă vine (fibre, nervĭ, ramurĭ) gură' n gură saŭ pin [!] ajutoru unor ramificațiunĭ laterale.

*anastomozéz v. tr. (d. anastomoză). Unesc pin [!] anastomoză, îmbuc: doŭă vine care s' aŭ anastomozat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANASTOMÓZĂ (< fr. {i}; {s} gr. anastomosis „deschidere”, „gură”) s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două segmente ale tubului digestiv etc.

Intrare: anastomoza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anastomoza anastomozare anastomozat anastomozând singular plural
anastomozea anastomozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anastomozez (să) anastomozez anastomozam anastomozai anastomozasem
a II-a (tu) anastomozezi (să) anastomozezi anastomozai anastomozași anastomozaseși
a III-a (el, ea) anastomozea (să) anastomozeze anastomoza anastomoză anastomozase
plural I (noi) anastomozăm (să) anastomozăm anastomozam anastomozarăm anastomozaserăm, anastomozasem*
a II-a (voi) anastomozați (să) anastomozați anastomozați anastomozarăți anastomozaserăți, anastomozaseți*
a III-a (ei, ele) anastomozea (să) anastomozeze anastomozau anastomoza anastomozaseră
Intrare: anastomoză
anastomoză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anastomo anastomoza
plural anastomoze anastomozele
genitiv-dativ singular anastomoze anastomozei
plural anastomoze anastomozelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)