2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.; p. ext. trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.

anastomóză sf [At: CADE / Pl: ~ze / E: fr anastomose] 1 (Atm) Loc de îmbinare a două vase sangvine sau a doi nervi. 2 Îmbinare a filamentelor unei plante.

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două organe cavitare etc.; p. ext. trecerea fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Legătură (normală sau patologică) sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație.

ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Legătură sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație. – Fr. anastomose (< gr.).

ANASTOMÓZĂ s.f. (Biol.) 1. Stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație (vase de sânge, nervi etc.) 2. Ramură a ramificațiilor nervurilor frunzei. [< fr. anastomose, cf. gr. anastomosis – îmbucare]

ANASTOMÓZĂ s. f. 1. comunicație naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc. 2. reunire a diferitelor organe vegetale. (< fr. anastomose, gr. anastomosis)

ANASTOMÓZĂ f. Stabilire pe cale chirurgicală a legăturii dintre două cavități, două vase sau două fibre musculare. /<fr. anastomose

*anastomóză f., pl. e (vgr. anastómosis, d. stóma, gură). Anat. Îmbucare, juncțiunea a doŭă vine (fibre, nervĭ, ramurĭ) gură’n gură saŭ pin ajutoru unor ramificațiunĭ laterale.

ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.

ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.

anastomoza vt [At: DEX2 / Pzi: -zéz / E: fr anastomoser] A stabili (chirurgical) o legătură între două vase sangvine sau între două organe cavitare.

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. (Biol.) A stabili o legătură prin anastomoză. [< fr. anastomoser].

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. a practica o anastomoză. II. refl. a se îmbina prin anastomoză. (< fr. anastomoser)

*anastomozéz v. tr. (d. anastomoză). Unesc pin anastomoză, îmbuc: doŭă vine care s’aŭ anastomozat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze

anastomóză s. f. (sil. mf. -sto-), g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze

anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză

anastomozá vb. (sil. mf. -sto-), ind. prez. 3 sg. anastomozeáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANASTOMÓZĂ (< fr. {i}; {s} gr. anastomosis „deschidere”, „gură”) s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două segmente ale tubului digestiv etc.

Intrare: anastomoză
anastomoză substantiv feminin
  • silabație: a-nas-to-, a-na-sto-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anastomo
  • anastomoza
plural
  • anastomoze
  • anastomozele
genitiv-dativ singular
  • anastomoze
  • anastomozei
plural
  • anastomoze
  • anastomozelor
vocativ singular
plural
Intrare: anastomoza
  • silabație: a-nas-to-, a-na-sto-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anastomoza
  • anastomozare
  • anastomozat
  • anastomozatu‑
  • anastomozând
  • anastomozându‑
singular plural
  • anastomozea
  • anastomozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anastomozez
(să)
  • anastomozez
  • anastomozam
  • anastomozai
  • anastomozasem
a II-a (tu)
  • anastomozezi
(să)
  • anastomozezi
  • anastomozai
  • anastomozași
  • anastomozaseși
a III-a (el, ea)
  • anastomozea
(să)
  • anastomozeze
  • anastomoza
  • anastomoză
  • anastomozase
plural I (noi)
  • anastomozăm
(să)
  • anastomozăm
  • anastomozam
  • anastomozarăm
  • anastomozaserăm
  • anastomozasem
a II-a (voi)
  • anastomozați
(să)
  • anastomozați
  • anastomozați
  • anastomozarăți
  • anastomozaserăți
  • anastomozaseți
a III-a (ei, ele)
  • anastomozea
(să)
  • anastomozeze
  • anastomozau
  • anastomoza
  • anastomozaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anastomoză

  • 1. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul.
      surse: DEX '09
  • 2. Ramură a ramificațiilor nervurilor frunzei.
    surse: DN
    • diferențiere Reunire a diferitelor organe vegetale.
      surse: MDN '00

etimologie:

anastomoza

  • 1. A stabili o legătură prin anastomoză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: