9 definiții pentru anasâna

anasấna i [At: DIONISIE, C., ap. HEM 1159 / V: (înv) -sâni (-sini) / E: tc anasyny] 1 (Tcm) Înjurătură trivială atribuită turcilor. 2 (Mun, Mol; pop; îe) A lua, a duce, a aduce sau a trimite etc. (pe cineva sau ceva) cu ~ A lua, a duce, a aduce etc. cu sila.

ANASẤNA loc. adv. Cu anasâna = cu forța. – Din tc. anasını.

ANASẤNA s. f. (Reg.; în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasâna = a lua (sau a duce, a aduce etc.) cu forța. – Din tc. anasını.

ANASẤNA s. f. (Reg.; în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasâna = a lua (sau a duce etc.) cu forța. – Tc. anasını.

ANASÎ́NA s. f. (Numai în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasîna = a lua (sau a duce etc.) cu forța, cu sila, fără voia celui interesat. Gospodarii trimiși la gară cam cu anasîna s-or împăca ei, de bună seamă că s-or împăca. GALAN, Z. R. 280. Oamenii aduși cu anasîna își dau seama că și ziua de azi au pierdut-o de-a surda. PAS, L. I 289. Se duce iar la ostrovul nostru să mai prindă o știucă, poate și mai mare decît aceea pe care i-o luase cu anasîna domnul căpitan. SADOVEANU, N. F. 167.

anasîna, interj. – Înjurătură în turcă. – Cu anasîna, cu forța. – Megl. anasaná. Tc. anasini „mater eius” (DAR).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cu anasâna expr.(pop.) forțat, cu de-a sila.

Intrare: anasâna
locuțiune, expresie, compus (I5)
Surse flexiune: DOR