11 definiții pentru anarhism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anarhísm sn [At: DA / V: -rchism / E: fr anarchisme] 1 Teorie a anarhiei. 2 Doctrină care admite sau propagă anarhia.

ANARHÍSM s. n. Mișcare ideologică apărută în sec. XIX, susținând suprimarea autorității guvernamentale, doar cooperarea voluntară fiind admisă. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.

ANARHÍSM s. n. 1. Stare de anarhie. 2. Curent politic și social care neagă în genere orice putere de stat. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.

ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, sub lozinca mincinoasă a desființării oricărei puteri de constrîngere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului.

ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, preconizând desființarea oricărei puteri de constrângere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului. – După fr. anarchisme.

ANARHÍSM s.n. 1. Curent și concepție politică care neagă în genere orice putere de stat, orice organizare politică a societății. ♦ Atitudine de anarhist. 2. Stare de anarhie. [Cf. germ. Anarchismus, fr. anarchisme, rus. anarhizm].

ANARHÍSM s. n. 1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general. 2. stare de anarhie. (< fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

ANARHÍSM n. Doctrină care preconizează suprimarea statului. /<fr. anarchisme

*anarhízm n., pl. e. Individualizm extrem pin înlăturarea orĭ-căreĭ autoritățĭ a statuluĭ, și decĭ o dezordine generală în locu ordiniĭ actuale. V. socializm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: anarhism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anarhism
  • anarhismul
  • anarhismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • anarhism
  • anarhismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anarhism

  • 1. Mișcare ideologică apărută în secolul XIX, susținând suprimarea autorității guvernamentale, doar cooperarea voluntară fiind admisă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Atitudine a anarhistului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Stare de anarhie.
    surse: DN

etimologie: