ANARHÍSM s. n. Mișcare ideologică apărută în sec. XIX, susținând suprimarea autorității guvernamentale, doar cooperarea voluntară fiind admisă. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.

anarhism sn [At: DA / V: -rchism / E: fr anarchisme] 1 Teorie a anarhiei. 2 Doctrină care admite sau propagă anarhia.

ANARHÍSM s. n. 1. Stare de anarhie. 2. Curent politic și social care neagă în genere orice putere de stat. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.

ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, sub lozinca mincinoasă a desființării oricărei puteri de constrîngere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului.

ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, preconizînd desființarea oricărei puteri de constrîngere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului. – După fr. anarchisme.

ANARHÍSM s.n. 1. Curent și concepție politică care neagă în genere orice putere de stat, orice organizare politică a societății. ♦ Atitudine de anarhist. 2. Stare de anarhie. [Cf. germ. Anarchismus, fr. anarchisme, rus. anarhizm].

ANARHÍSM s. n. 1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general. 2. stare de anarhie. (< fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

ANARHÍSM n. Doctrină care preconizează suprimarea statului. /<fr. anarchisme

anarchism sn vz anarhism

*anarhízm n., pl. e. Individualizm extrem pin înlăturarea orĭ-căreĭ autoritățĭ a statuluĭ, și decĭ o dezordine generală în locu ordiniĭ actuale. V. socializm.

anarhism s. n.

anarhism s. n.

anarhísm s. n.