ANAPTÍXĂ, anaptixe, s. f. Apariție accidentală a unei vocale între două consoane. – Din fr. anaptyxe.

ANAPTÍXĂ s. f. Apariție accidentală a unei vocale între două consoane. – Din fr. anaptyxe.

anaptíxă s. f., g.-d. art. anaptíxei; pl. anaptíxe

anaptíxă s. f., g.-d. art. anaptíxei; pl. anaptíxe

anaptíxă sf [At: DEX² / Pl: -xe / E: fr anaptyxe] Apariție accidentală a unei vocale între două consoane.

ANAPTÍXĂ s.f. (Fon.) Introducere a unei vocale între două consoane. [Pl. -xe. / < fr. anaptyxe, cf. gr. anaptyxis – deschidere < ana – în sus, ptyssein – a desfășura].

ANAPTÍXĂ s. f. modificare fonetică constând în introducerea unei vocale între două consoane într-un cuvânt. (< fr. anaptyxe)

ANAPTÍXĂ s. f. (< fr. anaptyxe, cf. gr. anaptyxis – deschidere < ana – în sus, ptyssein – a desfășura): modificare fonetică condiționată, care constă în introducerea unei vocale între două consoane, în cadrul unui cuvânt. În limba română, fenomenul acesta are loc în vorbirea dialectală sau în vorbirea neîngrijită și el demonstrează că o asemenea modificare fonetică mărește corpul cuvântului: șicoală pentru școală, hirean pentru hrean, mă hărănesc pentru mă hrănesc, tirifoi pentru trifoi etc. În limba maghiară, rom. crăciun e pronunțat karacsony, cu a. primului a.