ANANIA, ebr. Chanania I. 1. – (11-13 CI 107; 17 B II 117, 234 și III 576; Băl IV); Ananie, Vuc. (AO IV 316); Aninie diac (Mar 156); cu o < a, ca oltar < altar: Onanie popa (17 A IV 411). 2. Cu afer.: Naniescu, Iosif, zis Naniat, ierom., 1857, viitor mitr. (AO IV 192); frecv, în Bucovina dublat de ipocoristicul Nani, și în Maramureș (M mar). Cu afer și apoc.: Nani, boier mold. (Sd XXI); Nania, munt., 1627 (RI X 128); – Marin (BAP II 303); Nanie, mold. (Sd XXI); -anu, B. (AO XVI 64). 3. Cu apoc.: Anan dobr., 1859 (RI XI 206); -ul, t. (16 B III 239); aceste două cazuri sînt decisive pt. derivarea formelor: Nan, Naneș, Nanaș, Năniș, Nancu etc., care circulă și la bulgari; ele pot deriva și din alte teme. Cf. și ucr. Aнан (Grinc). II. 1. Nan (Ard; Rel; Moț, etc.); = Nanul (Fior 37 – 39); Nanu, frecv.; -l (Dm; Ștef; Ț. Rom 134; Tec); -lescu; Nanea, Ion, act.; Năn/escul; -ești s.; Nănău, Gr. (T-Jiu) -l t.; f. Nana (P⁴) sau < subst. nană ( = lele); marital: Năneasa. 2. *Ananaș, cu afer.: Nănășești = Nănișești s. (Cat; 13 – 15 B 200); + cu: Nanașcu (Mar); Nănașca f. (16 B V 8), sau < subst. nânaș. 3. Naneș (Dm; Ștef; Cat; Tec II) 4. Nănilă, olt. 1626 (Sd VI 467); Nânilești = Nenelești s. (16 B V 89). 5. Naniș (17 B I 355); Nânișeștiț (v. mai sus); Nănișori s., cu ortogr. greșită: Nenișori 6. Năniță (Tec I). 7. Hananic (Moț). 8. Nanoescu, E., act. 9. Nanotă (Dm; 16 A III 177; Cat mold. II; Tec I; Sd XI 257); Namnotă, Oancea (Sur XIX); Nanoți s. (16 B I 159). 10. Nanuca, țig. (16 B II 3). 11. Nanuța b., olt., 1620 (Sd VI 465). 12. Nănușel (17 B III 517). 13. + -cu: Nane, -a, „Nancăi” în gen. (17 B I 317); Nancul popa (16 B IV 50); -escu, act.; Neancu 1726, ard. (Paș). 14. + -ciu: Nanci, Al., act.; -a (Cat; 17 A III 101); -ul (Rel; Giur 160; 16 B I 168; Puc). 15. Năncioiul s. Cf. blg. Nanko; -čo. III. Prob. + Udrea: Nandrea; + Tănase: Nănasă, dobr. (RI XI 215); Cf. Nanora, Radul, 1619, olt. (Sur VI).