opțiuni

2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anamorfóză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr anamorphose] 1 Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2 Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente decât adultul. 3 (Cin) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat.

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. – Fr. anamorphose.

ANAMORFÓZĂ s.f. 1. Imagine diformă, care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. ♦ Deformarea imaginilor în oglinzile concave, convexe etc. 2. (Biol.) Proces de evoluție progresivă care are loc de la o specie la alta. [< fr. anamorphose, cf. gr. anamorphosis < ana – peste, morphe – formă].

ANAMORFÓZĂ s. f. 1. deformare a imaginii unui obiect într-o oglindă curbă sau într-un sistem optic nesferic. 2. efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal. (< fr. anamorphose)

ANAMORFÓZĂ ~e f. 1) Imagine deformată care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. 2) Deformare a imaginilor într-o oglindă concavă sau convexă. /<fr. anamorphose

ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].

ANAMORFOZÁ vb. tr. a efectua o anamorfozare. (< fr. anamorphoser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze

anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze

anamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. anamorfozéz, 3 sg. și pl. anamorfozeáză

Intrare: anamorfoză
anamorfoză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anamorfoză
  • anamorfoza
plural
  • anamorfoze
  • anamorfozele
genitiv-dativ singular
  • anamorfoze
  • anamorfozei
plural
  • anamorfoze
  • anamorfozelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: anamorfoza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anamorfoza
  • anamorfozare
  • anamorfozat
  • anamorfozatu‑
  • anamorfozând
  • anamorfozându‑
 singular plural
  • anamorfozează
  • anamorfozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anamorfozez
 (să)
  • anamorfozez
  • anamorfozam
  • anamorfozai
  • anamorfozasem
a II-a (tu)
  • anamorfozezi
 (să)
  • anamorfozezi
  • anamorfozai
  • anamorfozași
  • anamorfozaseși
a III-a (el, ea)
  • anamorfozează
 (să)
  • anamorfozeze
  • anamorfoza
  • anamorfoză
  • anamorfozase
plural I (noi)
  • anamorfozăm
 (să)
  • anamorfozăm
  • anamorfozam
  • anamorfozarăm
  • anamorfozaserăm
  • anamorfozasem
a II-a (voi)
  • anamorfozați
 (să)
  • anamorfozați
  • anamorfozați
  • anamorfozarăți
  • anamorfozaserăți
  • anamorfozaseți
a III-a (ei, ele)
  • anamorfozează
 (să)
  • anamorfozeze
  • anamorfozau
  • anamorfozară
  • anamorfozaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anamorfoză

  • 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • diferențiere Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială.
      surse: DLRM
    • diferențiere Efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal.
      surse: MDN '00
    • 1.1. Deformarea imaginilor în oglinzile concave, convexe etc.
      surse: DN
  • 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. biologie Proces de evoluție progresivă care are loc de la o specie la alta.
    surse: DN
  • 4. cinema; cinematografie Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: