2 intrări

12 definiții

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.

ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. – Fr. anamorphose.

anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze

anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze

anamorfóză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr anamorphose] 1 Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2 Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente decât adultul. 3 (Cin) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat.

ANAMORFÓZĂ s.f. 1. Imagine diformă, care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. ♦ Deformarea imaginilor în oglinzile concave, convexe etc. 2. (Biol.) Proces de evoluție progresivă care are loc de la o specie la alta. [< fr. anamorphose, cf. gr. anamorphosis < ana – peste, morphe – formă].

ANAMORFÓZĂ s. f. 1. deformare a imaginii unui obiect într-o oglindă curbă sau într-un sistem optic nesferic. 2. efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal. (< fr. anamorphose)

ANAMORFÓZĂ ~e f. 1) Imagine deformată care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. 2) Deformare a imaginilor într-o oglindă concavă sau convexă. /<fr. anamorphose

anamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. anamorfozéz, 3 sg. și pl. anamorfozeáză

ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].

ANAMORFOZÁ vb. tr. a efectua o anamorfozare. (< fr. anamorphoser)

Intrare: anamorfoză
anamorfoză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anamorfo anamorfoza
plural anamorfoze anamorfozele
genitiv-dativ singular anamorfoze anamorfozei
plural anamorfoze anamorfozelor
vocativ singular
plural
Intrare: anamorfoza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anamorfoza anamorfozare anamorfozat anamorfozând singular plural
anamorfozea anamorfozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anamorfozez (să) anamorfozez anamorfozam anamorfozai anamorfozasem
a II-a (tu) anamorfozezi (să) anamorfozezi anamorfozai anamorfozași anamorfozaseși
a III-a (el, ea) anamorfozea (să) anamorfozeze anamorfoza anamorfoză anamorfozase
plural I (noi) anamorfozăm (să) anamorfozăm anamorfozam anamorfozarăm anamorfozaserăm, anamorfozasem*
a II-a (voi) anamorfozați (să) anamorfozați anamorfozați anamorfozarăți anamorfozaserăți, anamorfozaseți*
a III-a (ei, ele) anamorfozea (să) anamorfozeze anamorfozau anamorfoza anamorfozaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)