9 definiții pentru anamneză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anamnéză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr anamnèse] 1 Reamintire a trăirilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut într-o existență anterioară. 2 Totalitate a datelor pe care medicul le adună interogând bolnavul asupra apariției și evoluției bolii de care suferă, asupra antecedentelor ei etc.

ANAMNÉZĂ s. f. 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. Totalitate a datelor pe care medicul le obține interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc. – Din fr. anamnèse.

ANAMNÉZĂ s. f. 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut într-o existență anterioară. 2. Totalitatea datelor pe care medicul le capătă interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc. – Din fr. anamnèse.

ANAMNÉZĂ2 s.f. 1. (La Platon) Amintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat în existența sa antepământeană. 2. Rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici. [< fr., gr. anamnesis].

ANAMNÉZĂ1 s.f. (Med.) Descriere a antecedentelor unei boli, înșirare a bolilor de care a suferit un bolnav. [< fr. anamnèse, cf. gr. ana – înainte, mnesis – memorie].

ANAMNÉZĂ s. f. 1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici. 3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului. (< fr. anamnèse, gr. anamnesis)

ANAMNÉZĂ f. Descriere a antecedentelor unei boli de care a suferit un bolnav. /<fr. anamnese


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anamnéză (-nam-ne / -na-mne-) s. f., g.-d. art. anamnézei

anamnéză s. f. (sil. mf. -mne-), g.-d. art. anamnézei

Intrare: anamneză
  • silabație: a-nam-ne-ză, a-na-mne-ză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anamne
  • anamneza
plural
genitiv-dativ singular
  • anamneze
  • anamnezei
plural
vocativ singular
plural

anamneză

  • 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
    surse: DN
  • 3. Totalitate a datelor pe care medicul le obține interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: