14 definiții pentru analecte

analécte sfp [At: DA / E: fr analectes, lat analecte, ngr ὰνάλεϰτα] 1-2 (Înv) Texte (sau fragmente) alese și reunite din operele unuia sau mai multor scriitori Si: crestomație. 2 Titlu al unor antologii savante.

ANALÉCTE s. f. pl. Fragmente alese și reunite din operele unuia sau ale mai multor scriitori; crestomație. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta.

ANALÉCTE s. f. pl. Fragmente alese și reunite din operele unuia sau mai multor scriitori; crestomație. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta.

ANALÉCTE S. f. pl. (Latinism învechit) Fragmente alese din unul sau mai mulți scriitori și publicate în volum. V. crestomație. «Analectele» lui T. Cipariu.

ANALÉCTE s. f. pl. (Înv.) Fragmente alese din unul sau mai mulți scriitori, publicate în volum. – Fr. analectes (lat. lit. analecta).

ANALÉCTE s. pl. crestomație. (~le lui T. Cipariu.)

ANALÉCTE s.f.pl. Culegere de bucăți alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci etc. V. crestomație. [< fr. analectes, lat. analecta, cf. gr. analektos].

ANALÉCTE s. f. pl. culegere de texte alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci. (< fr. analectes, lat. analecta)

analecte f. pl. culegere de bucăți alese (în proză).

*analécte n. pl. (lat. analecta, d. vgr. análekta, pl. d. análektos, cules. V. catalecte). Bucățĭ alese dintr' un scriitor saŭ dintr' o literatură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANALÉCTE s. pl. crestomație. (~ lui T. Cipariu.)

ANALÉCTE s. f. pl. (< fr. analestes, lat. analecta, cf. gr. analektos): v. crestomațíe.

Intrare: analecte
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural analecte analectele
genitiv-dativ singular
plural analecte analectelor
vocativ singular
plural