2 intrări

12 definiții

ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama.V. anagrama.

ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama.V. anagrama.

anagramáre s. f., g.-d. art. anagramării; pl. anagramări

anagramáre sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: anagrama] 1 Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt Si: (rar) anagramat1 (1), anagramatizare (1), anagramatizat1 (1). 2-3 Transcriere sub formă de anagramă (1-2) Si: (rar) anagramat1 (2-3), anagramatizare (2-3), anagramatizat1 (2-3).

ANAGRAMÁRE s.f. Acțiunea de a anagrama. [< anagrama].

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.

anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză

anagramá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. anagraméz, 3 sg. și pl. anagrameáză

anagramá vt [At: DEX2 / Pzi: -méz / E: anagramă] 1 A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt Si: (rar) a anagramatiza (1). 2-3 A transcrie sub formă de anagramă (1-2) Si: (rar) a anagramatiza (2-3).

ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser].

ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer)

Intrare: anagramare
anagramare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anagramare anagramarea
plural anagramări anagramările
genitiv-dativ singular anagramări anagramării
plural anagramări anagramărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anagrama
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anagrama anagramare anagramat anagramând singular plural
anagramea anagramați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anagramez (să) anagramez anagramam anagramai anagramasem
a II-a (tu) anagramezi (să) anagramezi anagramai anagramași anagramaseși
a III-a (el, ea) anagramea (să) anagrameze anagrama anagramă anagramase
plural I (noi) anagramăm (să) anagramăm anagramam anagramarăm anagramaserăm, anagramasem*
a II-a (voi) anagramați (să) anagramați anagramați anagramarăți anagramaserăți, anagramaseți*
a III-a (ei, ele) anagramea (să) anagrameze anagramau anagrama anagramaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)