opțiuni

2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama. – V. anagrama.

ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama. – V. anagrama.

anagramare sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: anagrama] 1 Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt Si: (rar) anagramat1 (1), anagramatizare (1), anagramatizat1 (1). 2-3 Transcriere sub formă de anagramă (1-2) Si: (rar) anagramat1 (2-3), anagramatizare (2-3), anagramatizat1 (2-3).

ANAGRAMÁRE s.f. Acțiunea de a anagrama. [< anagrama].

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.

anagrama vt [At: DEX2 / Pzi: ~méz / E: anagramă] 1 A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt Si: (rar) a anagramatiza (1). 2-3 A transcrie sub formă de anagramă (1-2) Si: (rar) a anagramatiza (2-3).

ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser].

ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anagramáre s. f., g.-d. art. anagramării; pl. anagramări

anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză

anagramá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. anagraméz, 3 sg. și pl. anagrameáză

Intrare: anagramare
anagramare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anagramare
  • anagramarea
plural
  • anagramări
  • anagramările
genitiv-dativ singular
  • anagramări
  • anagramării
plural
  • anagramări
  • anagramărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: anagrama
  • silabație: a-na-gra-ma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anagrama
  • anagramare
  • anagramat
  • anagramatu‑
  • anagramând
  • anagramându‑
 singular plural
  • anagramează
  • anagramați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anagramez
 (să)
  • anagramez
  • anagramam
  • anagramai
  • anagramasem
a II-a (tu)
  • anagramezi
 (să)
  • anagramezi
  • anagramai
  • anagramași
  • anagramaseși
a III-a (el, ea)
  • anagramează
 (să)
  • anagrameze
  • anagrama
  • anagramă
  • anagramase
plural I (noi)
  • anagramăm
 (să)
  • anagramăm
  • anagramam
  • anagramarăm
  • anagramaserăm
  • anagramasem
a II-a (voi)
  • anagramați
 (să)
  • anagramați
  • anagramați
  • anagramarăți
  • anagramaserăți
  • anagramaseți
a III-a (ei, ele)
  • anagramează
 (să)
  • anagrameze
  • anagramau
  • anagramară
  • anagramaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anagramare

  • 1. Acțiunea de a anagrama.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi anagrama
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

anagrama

  • 1. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: anagramatiza

etimologie:

  • anagramă
    surse: DEX '09 DEX '98 DN