ANAGOGÍE s. f. Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic. – Din fr. anagogie.

ANAGOGÍE s. f. Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic. – Din fr. anagogie.

anagogíe s. f., art. anagogía, g.-d. anagogíi, art. anagogíei

anagogíe s. f., art. anagogía, g.-d. art. anagogíei; pl. anagogíi

anagogíe sf [At: DEX² / Pl: -ii / E: fr anagogie] Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar la cel mistic.

ANAGOGÍE s.f. 1. (Lit.) Figură de retorică prin care se trece de la particular la general. 2. Elevație către lucrurile spirituale; (spec.) interpretare mistică a Scripturii. [Gen. -iei. / < fr. anagogie, cf. lat., gr. anagoge].

ANAGOGÍE s. f. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual. (< fr. anagogie)

*anagogíe f. (d. anagogic, după analogie; fr. anagogie). Interpretare mistică a înțelesuluĭ literal [!] al uneĭ opere, maĭ ales al Scripturiĭ. – Mai corect ar fi anagogă (vgr. anagogé), ca paragogă, sinagogă.