anagogíe sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr anagogie] Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar la cel mistic.

ANAGOGÍE s. f. Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic. – Din fr. anagogie.

ANAGOGÍE s. f. Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic. – Din fr. anagogie.

anagogíe s. f., art. anagogía, g.-d. anagogíi, art. anagogíei

anagogíe s. f., art. anagogía, g.-d. art. anagogíei; pl. anagogíi

ANAGOGÍE s.f. 1. (Lit.) Figură de retorică prin care se trece de la particular la general. 2. Elevație către lucrurile spirituale; (spec.) interpretare mistică a Scripturii. [Gen. -iei. / < fr. anagogie, cf. lat., gr. anagoge].

ANAGOGÍE s. f. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual. (< fr. anagogie)

*anagogíe f. (d. anagogic, după analogie; fr. anagogie). Interpretare mistică a înțelesuluĭ literal al uneĭ opere, maĭ ales al Scripturiĭ. – Mai corect ar fi anagogă (vgr. anagogé), ca paragogă, sinagogă.