anafilaxie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr anaphylaxie] (Med; îoc imunitate) Creștere a sensibilității față de o otravă sau de o albumină, datorită prezenței acesteia în sânge.

ANAFILAXIE s. f. (În opoziție cu imunitate) Manifestarea unei stări de sensibilizare a organismului la administrarea unei cantități foarte mici dintr-o substanță nevătămătoare prin ea însăși și care în prealabil a mai fost administrată organismului.

ANAFILAXIE s. f. Manifestarea unei stări de sensibilizare a organismului la administrarea unei cantități foarte mici dintr-o substanță nevătămătoare prin ea însăși și care în prealabil a mai fost administrată organismului. – Fr. anaphylaxie (< gr.).

ANAFILAXIE s.f. (Med.) Mărire a sensibilității unui organism față de o anumită substanță prin introducerea unor doze foarte mici din acea substanță. [< fr. anaphylaxie, cf. ana – contrar, phylaxia – apărare].

ANAFILAXIE s. f. creștere a sensibilității organismului față de anumite substanțe prin asimilarea unor doze foarte mici. (< fr. anaphylaxie)

*anafilaxíe f. (vgr. aná, înapoĭ, ĭarăș, și filaxie ca’n profilaxie). Mărirea sensibilitățiĭ față de o otravă saŭ de o albumina pin reinjecțiunea aceasteĭ otrăvĭ saŭ albumine. (Descoperată de Richet și Portier la 1902).

anafilaxie s. f., art. anafilaxia, g.-d. anafilaxii, art. anafilaxiei

anafilaxie s. f., art. anafilaxia, g.-d. anafilaxii, art. anafilaxiei

anafilaxie s. f., art. anafilaxia, g.-d. anafilaxii, art. anafilaxiei

ANAFILAXÍE (< fr., {s} gr. ana- „contrar” + phylaxis „apărare”) Stare de hipersensibilizare specifică a organismului mamiferelor la acțiunea unui antigen, astfel încât o a doua injectare a aceluiași antigen, chiar într-o doză foarte mică, determină apariția unor manifestări patologice care pot duce la moarte (șoc anafilactic).

ANAFILAXIE s. v. alergie.