10 definiții pentru anafilactic

anafiláctic, ~ă a [At: RALEA, E. O. 62 / Pl: ~ici, -ice / E: fr anaphylactique] 1-2 (Med) Cu caracter (sau pe bază) de anafilaxie. 3 (Îs) Șoc - Reacție violentă a organismului, provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe.

ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique.

ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique.

ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -e, adj. Cu caracter de anafilaxie sau bazat pe aceasta. ♦ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului, provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe.

ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -e, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. – Fr. anaphylactique.

anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice

anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. sg. anafiláctică, pl. anafiláctice

ANAFILÁCTIC, -Ă adj. Cu caracter de anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului, provocată de injectarea sau de înghițirea unei anumite substanțe. [< fr. anaphylactique].

ANAFILÁCTIC, -Ă adj. cu caracter de anafilaxie. (< fr. anaphylactique)

*anafiláctic, -ă adj. Relativ la anafilaxie.

Intrare: anafilactic
anafilactic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anafilactic anafilacticul anafilactică anafilactica
plural anafilactici anafilacticii anafilactice anafilacticele
genitiv-dativ singular anafilactic anafilacticului anafilactice anafilacticei
plural anafilactici anafilacticilor anafilactice anafilacticelor
vocativ singular
plural