anadiploză (gr. anadiplosis, lat. reduplicatio „reduplicare”), figură care constă în repetarea unui cuvânt sau grup de cuvinte din finalul unei unități sintactice sau metrice, imediat (sau aproape imediat) la începutul unității sintactice sau metrice următoare: x / x... (R): „Cine face bine, bine găsește” (Pop.); „Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și-n sfârșit s-arată vornicul Moțoc.” (B. P. Hasdeu); „Căci a voastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg, Veșnic este numai râul: râul este demiurg.” (Eminescu). Cf. lat.: „Deiphobum vidi lacerum crudeliter ora, Ora manusque ambas...” (Vergilius; → L. § 620). Sin. geminație sau reduplicație.