12 definiții pentru anacronic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anacrónic, ~ă a [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 105 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr anachronique] Nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique.

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique.

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale; care conține un anacronism. În sectorul învățămîntului public, una din tradițiile anacronice ce au persistat pînă acum [1948] este asocierea laolaltă din punctul de vedere al predării a două vaste științe: fizica și chimia. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 4/5.

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care conține un anacronism. – Fr. anachronique (< gr.).

ANACRÓNIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conține un anacronism. [< fr. anachronique].

ANACRONIC, -Ă adj. care conține un anacronism. (< fr. anachronique)

ANACRÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care conține un anacronism; propriu anacronismului. /<fr. anachronique

*anacrónic, -ă adj. (d. anacronizm. V. sin-cronic). Contrar cronologiiĭ, fals în privința timpuluĭ. Contrar uzurilor și ideilor actuale: ideĭ anacronice. Adv. A vorbi anacronic. – Fals anacronistic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice

anacrónic adj. (sil. -cro-) → cronic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANACRÓNIC adj. (rar) anacronistic. (O situație ~.)

ANACRONIC adj. (rar) anacronistic. (O situație ~.)

Intrare: anacronic
anacronic adjectiv
  • silabație: a-na-cro-nic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anacronic
  • anacronicul
  • anacronicu‑
  • anacronică
  • anacronica
plural
  • anacronici
  • anacronicii
  • anacronice
  • anacronicele
genitiv-dativ singular
  • anacronic
  • anacronicului
  • anacronice
  • anacronicei
plural
  • anacronici
  • anacronicilor
  • anacronice
  • anacronicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anacronic

  • 1. Care conține un anacronism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anacronistic un exemplu
    exemple
    • În sectorul învățămîntului public, una din tradițiile anacronice ce au persistat pînă acum [1948] este asocierea laolaltă din punctul de vedere al predării a două vaste științe: fizica și chimia. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 4/5.
      surse: DLRLC

etimologie: