2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anacónda sf [At: DEX2 / Pl: ~de / E: fr anaconda] Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de câțiva metri, care se hrănește cu păsări și mamifere (Eunectes murinus).

ANACÓNDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus). – Din fr. anaconda.

ANACÓNDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos, din America Centrală și America de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus) – Din fr. anaconda.

ANACÓNDA s.m. (Zool.) Șarpe mare din America Centrală și de Sud, care se hrănește cu păsări și mamifere. [< fr., sp. anaconda].

ANACÓNDA s. m. șarpe uriaș, neveninos, din America Centrală și de Sud. (< fr., sp. anaconda)

ANACÓNDĂ ~e f. Șarpe semiacvatic, neveninos din America de Sud și Centrală, lung până la 9 metri, care se hrănește cu păsări și animale. /<fr., sp. anaconda


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anacónda s. f., g.-d. art. anacóndei; pl. anacónde

anacóndă s. f., g.-d. art. anacóndei; pl. anacónde


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a duce anaconda la apă expr. (adol.) a urina.

Intrare: anaconda
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anaconda
  • anaconda
plural
  • anaconde
  • anacondele
genitiv-dativ singular
  • anaconde
  • anacondei
plural
  • anaconde
  • anacondelor
vocativ singular
plural
Intrare: anacondă
anacondă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anacondă
  • anaconda
plural
  • anaconde
  • anacondele
genitiv-dativ singular
  • anaconde
  • anacondei
plural
  • anaconde
  • anacondelor
vocativ singular
plural