anacolut (gr. anakolouthon „întrerupere”), figură de ordinul ambiguității, care constă în întreruperea neașteptată a continuității sintactice, în propoziție sau frază, pricinuită de neconcordanța dintre unitățile psihologice și cele gramaticale ale enunțului: din opoziția dintre indicele gramatical și accentul psihologic al unității sintactice respective rezultă valoarea stilistică a abaterii gramaticale (A): „Sărăcia un’s-a-ncuibat Anevoie-i de scăpat.” (Pop.) (în loc de „De sărăcie un’s-a-ncuibat / Anevoie-i de scăpat”). Întreruperea continuității sintactice în enunț poate reprezenta sau o abatere de la congruența cazuală (ori a persoanei verbale), sau elipsa unuia din elementele unei construcții corelative.