anabolísm sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr anabolisme] Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia Si: asimilație.

ANABOLÍSM s. n. Totalitatea proceselor chimice care au loc în organismele vii în vederea producerii substanțelor necesare vieții.

ANABOLÍSM s. n. Totalitatea proceselor biochimice care au loc în organismele vii, asigurând producerea substanțelor necesare vieții. – Fr. anabolisme.

anabolísm s. n.

ANABOLÍSM s. v. asimilație.

ANABOLÍSM s.n. (Biol.) Totalitatea proceselor biochimice prin care se produc în organismele vii substanțele necesare vieții; asimilație. [< fr. anabolisme, cf. gr. anabole – aruncare].

ANABOLÍSM s. n. asimilație (2). (< fr. anabolisme)

ANABOLÍSM n. Totalitate a proceselor biochimice din organism, care asigură producerea substanțelor necesare vieții; asimilație. /<fr. anabolisme

anabolísm s. n.

ANABOLISM s. (FIZIOL.) asimilație. (~ este o fază a metabolismului.)