3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMURGÍT s. n. (Pop.) Amurg. – V. amurgi.

AMURGÍT s. n. (Pop.) Amurg. – V. amurgi.

amurgit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 246 / Pl: ~giți, ~e / E: amurgi] Învăluit în amurg.

amurgit1 sn [At: HEM 1116 / Pl: ~e / E: amurgi] 1 (Rar) Amurg. 2 (Reg; îlav) Pe ~ La vremea amurgului.

AMURGÍT2, -Ă, amurgiți, -te, adj. învăluit în amurg. (Fig.) Nu-mi faceți dar, vă rog, o vină de a fi căutat să descopăr de pe zarea amurgită a trecutului, din ceața brumoasă a prezentului, o falnică lumină pentru viitorul artelor romîne! ODOBESCU, S. II 246.

AMURGÍT1 s. n. Amurg. Fiece amurgit liniștit Șoptea despre sîngele și sudorile Norodului schingiuit, jefuit. DEȘLIU, G. 37. Apoi treceau oamenii care se întorceau de la lucru și cîntecele lor umpleau amurgitul. SADOVEANU, O. I 288. Să-mi răcoresc viața la un amurgit de sară. VLAHUȚĂ, P. 47. ◊ Loc. adv. În (sau pe la) amurgit = cînd se îngînă ziua cu noaptea, la vremea amurgului. Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă; Iar în amurgit, la strungă, Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. Cînd fu pe la amurgit, întîlni un om. ISPIRESCU, L. 321.

AMURGÍT1 s. n. Amurg. – V. amurgi.

AMURGÍT2, -Ă, amurgiți, -te, adj. (Rar) Învăluit în amurg; întunecat. – V. amurgi.

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg.

amurgí viu [At: BIBLIA (1688), 207/2 / Pzi: ~rgește / E: amurg cf murgi] A se însera.

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg.

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se lăsa amurgul, a se însera. Amurgea și zăream satul de subt culme. SADOVEANU, P. M. 122. Pînă-l mai menim noi pe popă... amurgește bine. CREANGĂ, A. 43. Abia amurgise cînd Stroici și Șpancioc sosiră. NEGRUZZI, S. I 160. ♦ Fig. (Rar, despre lumina zilei) A slăbi, a se stinge, a se întuneca (la amurg). Sub dealuri amurgește zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Și-i umbră peste sat. COȘBUC,. P. II 50. Dar lumina amurgește și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121.

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera; a se întuneca. – Din amurg.

A AMURGÍ pers. 3 ~éște intranz. A se lăsa amurgul; a însera. /Din amurg

amurgì v. a însera: lumina amurgește și plugarii se ’ntorc AL.

amurgéște, a v. intr. (d. amurg). Înserează, se’ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește.

amurgite și murgite (pe) loc. adv. Pe’nserate. – Și -ít: Și’nopoĭ el s’o băgat Pe murgit în Țăligrad (N. Dens. 1003).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amurgít s. n. (pl. amurgíte în loc. adv. pe ~)

amurgi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. amurgește, imperf. 3 sg. amurgea; conj. prez. 3 să amurgească

amurgí vb., ind. prez. 3 sg. amurgéște, imperf. 3 sg. amurgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amurgeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMURGI vb. a (se) însera, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (A ~ peste cîmpii.)

Intrare: amurgit (adj.)
amurgit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amurgit
  • amurgitul
  • amurgitu‑
  • amurgi
  • amurgita
plural
  • amurgiți
  • amurgiții
  • amurgite
  • amurgitele
genitiv-dativ singular
  • amurgit
  • amurgitului
  • amurgite
  • amurgitei
plural
  • amurgiți
  • amurgiților
  • amurgite
  • amurgitelor
vocativ singular
plural
Intrare: amurgit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amurgit
  • amurgitul
  • amurgitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • amurgit
  • amurgitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: amurgi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amurgi
  • amurgire
  • amurgit
  • amurgitu‑
  • amurgind
  • amurgindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • amurgește
(să)
  • amurgească
  • amurgea
  • amurgi
  • amurgise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • amurgesc
(să)
  • amurgească
  • amurgeau
  • amurgi
  • amurgiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amurgit, amurgiadjectiv

  • 1. Învăluit în amurg. DLRLC DLRM
    sinonime: întunecat
    • format_quote figurat Nu-mi faceți dar, vă rog, o vină de a fi căutat să descopăr de pe zarea amurgită a trecutului, din ceața brumoasă a prezentului, o falnică lumină pentru viitorul artelor romîne! ODOBESCU, S. II 246. DLRLC
etimologie:

amurgitsubstantiv neutru

  • 1. popular Amurg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amurg
    • format_quote Fiece amurgit liniștit Șoptea despre sîngele și sudorile Norodului schingiuit, jefuit. DEȘLIU, G. 37. DLRLC
    • format_quote Apoi treceau oamenii care se întorceau de la lucru și cîntecele lor umpleau amurgitul. SADOVEANU, O. I 288. DLRLC
    • format_quote Să-mi răcoresc viața la un amurgit de sară. VLAHUȚĂ, P. 47. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În (sau pe la) amurgit sau pe amurgite = când se îngână ziua cu noaptea, la vremea amurgului. DLRLC DOOM 2
      • format_quote Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă; Iar în amurgit, la strungă, Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
      • format_quote Cînd fu pe la amurgit, întîlni un om. ISPIRESCU, L. 321. DLRLC
  • comentariu expresie Formă flexionară: amurgite. dexonline
etimologie:
  • vezi amurgi DEX '09 DEX '98

amurgiverb

  • 1. A se însera, a se întuneca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Amurgea și zăream satul de subt culme. SADOVEANU, P. M. 122. DLRLC
    • format_quote Pînă-l mai menim noi pe popă... amurgește bine. CREANGĂ, A. 43. DLRLC
    • format_quote Abia amurgise cînd Stroici și Spancioc sosiră. NEGRUZZI, S. I 160. DLRLC
    • 1.1. figurat rar (Despre lumina zilei) A se stinge, a se întuneca (la amurg). DLRLC
      • format_quote Sub dealuri amurgește zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Și-i umbră peste sat. COȘBUC,. P. II 50. DLRLC
      • format_quote Dar lumina amurgește și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. DLRLC
etimologie:
  • amurg DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.