3 intrări
28 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMURGIT s. n. (Pop.) Amurg. – V. amurgi.
AMURGIT s. n. (Pop.) Amurg. – V. amurgi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
amurgit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 246 / Pl: ~giți, ~e / E: amurgi] Învăluit în amurg.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amurgit1 sn [At: HEM 1116 / Pl: ~e / E: amurgi] 1 (Rar) Amurg. 2 (Reg; îlav) Pe ~ La vremea amurgului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMURGIT I. adj. p. AMURGI: zarea ~ă a trecutului (ODOB.). II. sbst. = AMURG: cînd fu pe la ~, întîlni un om (ISP.); loc. adv. pe ~e, la ~e (HASD.), în amurg.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMURGIT2, -Ă, amurgiți, -te, adj. învăluit în amurg. (Fig.) Nu-mi faceți dar, vă rog, o vină de a fi căutat să descopăr de pe zarea amurgită a trecutului, din ceața brumoasă a prezentului, o falnică lumină pentru viitorul artelor romîne! ODOBESCU, S. II 246.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMURGIT1 s. n. Amurg. Fiece amurgit liniștit Șoptea despre sîngele și sudorile Norodului schingiuit, jefuit. DEȘLIU, G. 37. Apoi treceau oamenii care se întorceau de la lucru și cîntecele lor umpleau amurgitul. SADOVEANU, O. I 288. Să-mi răcoresc viața la un amurgit de sară. VLAHUȚĂ, P. 47. ◊ Loc. adv. În (sau pe la) amurgit = cînd se îngînă ziua cu noaptea, la vremea amurgului. Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă; Iar în amurgit, la strungă, Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. Cînd fu pe la amurgit, întîlni un om. ISPIRESCU, L. 321.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMURGIT2, -Ă, amurgiți, -te, adj. (Rar) Învăluit în amurg; întunecat. – V. amurgi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de cornel
- acțiuni
AMURGIT1 s. n. Amurg. – V. amurgi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMURGI, pers. 3 amurgește, vb. IV Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amurgi viu [At: BIBLIA (1688), 207/2 / Pzi: ~rgește / E: amurg cf murgi] A se însera.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMURGI (-gește) I. vb. unipers. 📆 A se lăsa amurgul, a însera: pînă una alta, amurgește bine (CRG.); ziua (sau lumina) amurgește (BUR.) (ALECS.). II. ‼ vb. intr. A-l apuca seara (pe undeva): se ’ngrămădeau ca lupii asupra unui biet om care a amurgit pe drum (GR. -N.) [👉 MURGI].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMURGI, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
AMURGI, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se lăsa amurgul, a se însera. Amurgea și zăream satul de subt culme. SADOVEANU, P. M. 122. Pînă-l mai menim noi pe popă... amurgește bine. CREANGĂ, A. 43. Abia amurgise cînd Stroici și Șpancioc sosiră. NEGRUZZI, S. I 160. ♦ Fig. (Rar, despre lumina zilei) A slăbi, a se stinge, a se întuneca (la amurg). Sub dealuri amurgește zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Și-i umbră peste sat. COȘBUC,. P. II 50. Dar lumina amurgește și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMURGI, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera; a se întuneca. – Din amurg.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A AMURGI pers. 3 ~ește intranz. A se lăsa amurgul; a însera. /Din amurg
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amurgì v. a însera: lumina amurgește și plugarii se ’ntorc AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amurgéște, a -í v. intr. (d. amurg). Înserează, se’ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amurgite și murgite (pe) loc. adv. Pe’nserate. – Și -ít: Și’nopoĭ el s’o băgat Pe murgit în Țăligrad (N. Dens. 1003).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
murgéște, V. amurgește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amurgit (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amurgit (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
amurgit s. n. (pl. amurgite în loc. adv. pe ~)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amurgi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. amurgește, imperf. 3 sg. amurgea; conj. prez. 3 să amurgească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amurgi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. amurgește, imperf. 3 sg. amurgea; conj. prez. 3 să amurgească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amurgite (pe ~) (pop.) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amurgi vb., ind. prez. 3 sg. amurgește, imperf. 3 sg. amurgea; conj. prez. 3 sg. și pl. amurgească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMURGI vb. v. însera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMURGI vb. a (se) însera, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (A ~ peste cîmpii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V407) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
amurgit, amurgităadjectiv
- 1. Învăluit în amurg. DLRLC DLRMsinonime: întunecat
- Nu-mi faceți dar, vă rog, o vină de a fi căutat să descopăr de pe zarea amurgită a trecutului, din ceața brumoasă a prezentului, o falnică lumină pentru viitorul artelor romîne! ODOBESCU, S. II 246. DLRLC
-
etimologie:
- amurgi DLRM
amurgitsubstantiv neutru
- 1. Amurg. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amurg
- Fiece amurgit liniștit Șoptea despre sîngele și sudorile Norodului schingiuit, jefuit. DEȘLIU, G. 37. DLRLC
- Apoi treceau oamenii care se întorceau de la lucru și cîntecele lor umpleau amurgitul. SADOVEANU, O. I 288. DLRLC
- Să-mi răcoresc viața la un amurgit de sară. VLAHUȚĂ, P. 47. DLRLC
- În (sau pe la) amurgit sau pe amurgite = când se îngână ziua cu noaptea, la vremea amurgului. DLRLC DOOM 2
- Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă; Iar în amurgit, la strungă, Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
- Cînd fu pe la amurgit, întîlni un om. ISPIRESCU, L. 321. DLRLC
-
-
- comentariu Formă flexionară: amurgite. dexonline
etimologie:
- amurgi DEX '09 DEX '98
amurgiverb
-
- Amurgea și zăream satul de subt culme. SADOVEANU, P. M. 122. DLRLC
- Pînă-l mai menim noi pe popă... amurgește bine. CREANGĂ, A. 43. DLRLC
- Abia amurgise cînd Stroici și Spancioc sosiră. NEGRUZZI, S. I 160. DLRLC
-
- Sub dealuri amurgește zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Și-i umbră peste sat. COȘBUC,. P. II 50. DLRLC
- Dar lumina amurgește și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. DLRLC
-
-
etimologie:
- amurg DEX '09 DEX '98