2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMURÁT, -Ă adj. v. murat.

Amurat m. numele mai multor Sultani turci: 1. AMURAT I, sau Murat, eroul dela Cossova, unul dintre cei mai mari împărați otomani, câștigă 37 de bătălii, își mută capitala la Adrianopole (1365) și institui corpul ienicerilor (1360-1389); 2. AMURAT II, învins de Ioan Corvin de Huniade și de Scanderbeiu (1422-1451); 3. AMURAT III, fiul lui Selim II, contemporan cu Mihaiu Viteazul (1574-1595).

MURÁT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre unele legume) Fermentat, acrit (într-o soluție de oțet sau în saramură). 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. 3. Fig. Ud până la piele, ud leoarcă. – V. mura.

MURÁT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre unele legume) Fermentat, acrit (într-o soluție de oțet sau în saramură). 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. 3. Fig. Ud până la piele, ud leoarcă. – V. mura.

murat2, ~ă a [At: (a. 1588) CUV D. BĂTR. I, 206/14 / V: (reg) a~, mor~ / Pl: ~ați, ~e / E: mura] 1 (D. legume, rar d. fructe) Fermentat, acrit într-o soluție de apă cu sare, în oțet etc. 2 (D. legume, rar d. fructe) Cu procesul de fermentare încheiat. 3 (D. nutreț) Conservat prin însilozare. 4 (Reg; d. plante textile, fibre de tei etc.) Topit. 5 (D. oameni și d. îmbrăcămintea lor, rar d. animale) Foarte ud de ploaie, de apă.

murat1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~uri / E: mura] 1-2 Murare (1-2). 3 Argăsire.

MURÁT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Ținut în oțet sau în saramură un timp necesar ca să capete un gust acru specific; acrit. Zicem zeamă de varză, în loc de curechi murat. NEGRUZZI, S. I 349. S-a mai pus la masă întîi scoici murate. ȘEZ. XXIII 73. 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. Nutreț murat. 3. Fig. Ud. Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga și căta din cînd în cînd cu groază înapoi. HOGAȘ, M. N. 224.

murat a. 1. pus în oțet sau saramură spre a se conserva: varză murată, mere murate; 2. fig. udat: murat până la piele CR.

murát, -ă adj. (d. murez). Pus în saramură saŭ în oțet ca să se conserveze: varză murată. Brînză murată, telemea (V. zburat). Fig. Iron. Ud pînă la pele: eram murat de ploaĭe. Ca un șoarice murat, ud leoarcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

murát adj. m., pl. muráți; f. sg. mutáte, pl. muráte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MURÁT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

murát, -ă, murați, -te, adj. – 1. Pus în saramură. 2. Ud până la piele. – Din mura.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MURAT [mürá], Joachim (1767-1815), mareșal francez. A participat la războaiele napoleoneene, remarcându-se în luptele de la Austerlitz (1805), Jena (1806) și Eylau (1807). Căsătorit cu sora lui Napoleon, Carolina Bonaparte, a primit din partea împăratului titlul de rege al Neapolelui, sub numele de Joachim Napoleon (1808-1815). După înfrângerea împăratului, a semnat un tratat cu aliații, raliindu-se lui Napoleon după revenirea din ins. Elba. Capturat în Calabria, a fost împușcat (13 oct.) de auroritățile regale.

MURAT sau MURAT NEHRI, râu în extremitatea de E a Turciei, unul dintre izvoarele fl. Eufrat; 611 km. Izvorăște din Pod. Armeniei, din M-ții Ararat, curge pe direcție NE-SV, trece prin L. Keban și apoi se unește cu râul Karasu formând fl. Eufrat. În antichitate s-a numit Arsanias.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

murat, -ă, murați, -te adj. (eufem.d. copiii mici) care a urinat în scutece sau în așternut.

Intrare: Amurat
Amurat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Amurat
Intrare: murat
murat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murat
  • muratul
  • muratu‑
  • mura
  • murata
plural
  • murați
  • murații
  • murate
  • muratele
genitiv-dativ singular
  • murat
  • muratului
  • murate
  • muratei
plural
  • murați
  • muraților
  • murate
  • muratelor
vocativ singular
plural
amurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amurat
  • amuratul
  • amuratu‑
  • amura
  • amurata
plural
  • amurați
  • amurații
  • amurate
  • amuratele
genitiv-dativ singular
  • amurat
  • amuratului
  • amurate
  • amuratei
plural
  • amurați
  • amuraților
  • amurate
  • amuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

murat, muraadjectiv

  • 1. (Despre unele legume) Fermentat, acrit (într-o soluție de oțet sau în saramură). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zicem zeamă de varză, în loc de curechi murat. NEGRUZZI, S. I 349. DLRLC
    • format_quote S-a mai pus la masă întîi scoici murate. ȘEZ. XXIII 73. DLRLC
  • 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nutreț murat. DLRLC
  • 3. figurat Ud până la piele, ud leoarcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ud
    • format_quote Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga și căta din cînd în cînd cu groază înapoi. HOGAȘ, M. N. 224. DLRLC
etimologie:
  • vezi mura DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.