amuia² vtr [At: BUDAI-DELEANU, ap. HEM 1114/ Pzi: amoi, (rar) -iez / E: amoi (prin apropiere de muia)] (Înv) 1-2 A (se) muia. 3-4 A (se) topi (oțelul).

amuia¹ av vz amu

❍AMUIA² (amoiu) vb. tr. (COST.) (TRIB.) A pune să se îmmoaie, a pune amoiu.

❍AMUIA¹ adv. Oaș. = AMU.

amu [At: COD. VOR. 85 /8 / V: (reg) ~ia / A: amu / E: acum] 1 av (Buc; Mol; Trs) În momentul de față Si: acum. 2 av (Îlav) De ~ De acum înainte. 3 c (Introduce adesea povestirea sau, după expunerea generalităților ori după digresiuni, fraza care povestește un nou eveniment) Acum (2). 4 av (Pop) Atunci. 5 av (Transpune în prezent o acțiune trecută) Deja. 6 c (Înv; reluând firul povestirii) Așadar. 7 av (Înv; îoc un moment trecut) Iată. 8 av (Pop; mai ales în legătură cu alt adverb al timpului prezent) (Adică) ~ acum Iată acum, dar acum. 9 av (Îrg) Într-adevăr. 10 c (Înv) Căci.

AMU adv. Mold. Bucov. Trans. 1 Acum: tocma ~ ți-ai găsit să pleci? ¶ 2 Cu înțeles nehotărît (foarte des întrebuințat în povestiri, pentru a lega un șir de fapte cu altele; uneori e simplu expletiv): îmbuc eu ce îmbuc și mai odihnesc o leacă boii. Amu, cînd să cîrmesc eu pe drumul cela, iaca boul din brazdă se sparie (GR.-N.) ¶ 3 De ~, loc. adv. De acum înainte ¶ 4 ‡Cu înțeles vag, corespunzător aceluia al conjuncțiunilor însă, dar, deci: tu ~ se nu asculți de ei (COD.-VOR.) ¶ 5 ‡~ acmu sau acmu ~, dar acum: nu ~ acmu le-a luat aceastea fiul (COR.) [lat. ad-modo].

AMU adv. (Popular) Acum. Fost-am tînăr și brudiu, Pare-mi rău ș-amu-i tîrziu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221. ◊ (Începe o poveste sau introduce o frază care aduce un episod nou) Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul poveștii. Amu cică împăratul acela... CREANGĂ, P. 184. Era o babă și un moșneag, și ei n-aveau copii. Amu s-au sfătuit ei... ȘEZ. I1 107. Amu cică a fost odată un sturz. ȘEZ. III 185. ◊ (Fără sens precis în frază) Într-o zi de tîrg s-au pornit la drum, și mergînd amu cît au mers, iată că au întîlnit un om. SBIERA, P. 1.

acum adv. 1. în acest moment; 2. în timpul de față. [Lat. ECCU MODO, de unde *acumù (arhaic acmu), scurtat în acu și amu, acest din urmă particular Moldovei].

amù adv. Mold. V. acum: amu tocmai pe când era temeiul mesei CR. [Lat. AD MODO].

acúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m’am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca’n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a.

amú, V. acum.

amu (pop., înv.) adv.

amu (pop.) adv.

amu adv.

amu, adv. (dial.) Acum, în acest moment. – Lat. ad-modo (DLRM, DEX); din acum (MDA).

amu, adv. – (pop.) Acum, în acest moment. – Lat. ad-modo (DLRM, DEX); din acum (MDA).