2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amuțare sf [At: DA / Pl: (nob) -țări / E: amuța] 1-6 Asmuțire (1-6).
amuța vtr [At: PRAV. MOLD. 11 / Pzi: amuț / E: lat *am-mucciare (cf muța, asmuța, smuțaf] (Șîe) A ~ câinii (asupra cuiva) (sau pe cineva) ori a ~ pe cineva cu câinii A asmuți câinii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
†AMUȚA (-uț) Mold. Băn. Trans. A asmuța, a întărîtă cîinii să sară asupra cuiva: Busuioc amuță cînii de la noi după dînsa (SEV.) [👉 MUȚA].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AMUȚA, amuț, vb. I. Tranz. (Regional) A asmuți (un cîine) asupra cuiva. ◊ (Cu inversarea construcției) Cînd treceam gardul cu spinii, M-amuțai, mîndro, cu cînii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 390.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMUȚA, amuț, vb. I. Tranz. (Reg.) A asmuți un cîine asupra cuiva. – Lat. *ammotiare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de cornel
- acțiuni
amuțà v. a ațâța (câinii). [Lat. AD MUTIRE, a mârăi ca câinii, de unde a-i excita imitându-le lătratul].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amúț și (vest) sumúț, a -á v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a muța (Trans.) și a asmuța. Fals a asmuți.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amuța (a ~) (a asmuți) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. amuț, 3 amuță; conj. prez. 1 sg. să amuț, 3 să amuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amuța (a ~) (a asmuți) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. amuț, 3 amuță; conj. prez. 3 să amuțe; ger. amuțând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amuța (a asmuți) vb., ind. prez. 1 sg. amuț, 3 sg. amuță; conj. prez. 3 sg. și pl. amuțe; ger. amuțând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
amuța, amuțverb
- 1. A asmuți (un câine) asupra cuiva. DLRLC DLRMsinonime: asmuți
- Cînd treceam gardul cu spinii, M-amuțai, mîndro, cu cînii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 390. DLRLC
-
etimologie:
- *ammotiare DLRM