2 intrări

4 definiții

amușuluíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: amușului] (Reg) 1-2 Adulmecare (a vânatului) Si: (reg) amușuluit1 (1-2).

amușuluí vtr(a) [At: REV. CRIT. I, 235 / V: m-, mușlui, mușuli / Pzi: -iesc / E: ns cf mușina] (Reg) 1 (D. câini de vânătoare) A adulmeca urma vânatului. 2 (îf musului, mușlui) A adulmeca.

amușuluĭésc, V. mușluĭesc.

mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.

Intrare: amușului
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amușului amușuluire amușuluit amușuluind singular plural
amușuluiește amușuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amușuluiesc (să) amușuluiesc amușuluiam amușuluii amușuluisem
a II-a (tu) amușuluiești (să) amușuluiești amușuluiai amușuluiși amușuluiseși
a III-a (el, ea) amușuluiește (să) amușuluiască amușuluia amușului amușuluise
plural I (noi) amușuluim (să) amușuluim amușuluiam amușuluirăm amușuluiserăm, amușuluisem*
a II-a (voi) amușuluiți (să) amușuluiți amușuluiați amușuluirăți amușuluiserăți, amușuluiseți*
a III-a (ei, ele) amușuluiesc (să) amușuluiască amușuluiau amușuluiră amușuluiseră
Intrare: amușuluire
amușuluire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amușuluire amușuluirea
plural amușuluiri amușuluirile
genitiv-dativ singular amușuluiri amușuluirii
plural amușuluiri amușuluirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)