3 definiții pentru amușuluire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amușuluire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: amușului] (Reg) 1-2 Adulmecare (a vânatului) Si: (reg) amușuluit1 (1-2).
amușuluĭésc, V. mușluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: amușuluire
amușuluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |