9 definiții pentru amoralism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMORALÍSM s. n. Doctrină care contestă existența fundamentelor obiective ale moralei și, pe acest temei, normele și principiile ei. – Din fr. amoralisme.

amoralísm sn [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 6/2 / Pl: ? / E: amoral + -ism] 1-2 (Concepție sau doctrină care preconizează o) atitudine indiferentă față de morală.

AMORALÍSM s. n. Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală; faptul de a nu recunoaște valabilitatea nici unei morale. – Din fr. amoralisme.

AMORALÍSM s. n. Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală. – Fr. amoralism.

AMORALÍSM s.n. (Fil.) Negarea oricărei morale și implicit a conștiinței morale; renunțare la morală; dispreț față de conștiință și cinste. [< fr. amoralisme].

AMORALÍSM s. n. concepție care preconizează renunțarea la principiile morale; negare a oricărei morale. (< fr. amoralisme)

AMORALÍSM n. Concepție care preconizează o atitudine de negare sau de indiferență față de principiile moralității. /<fr. amoralism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: amoralism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amoralism
  • amoralismul
  • amoralismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • amoralism
  • amoralismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amoralism

  • 1. Doctrină care contestă existența fundamentelor obiective ale moralei și, pe acest temei, normele și principiile ei.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: