12 definiții pentru amoral

amorál, ~ă a [At: IBRĂILEANU, Sp. CR. 232 / Pl: ~i, -e / E: fr amoral] 1 Lipsit de moralitate. 2 Indiferent față de morală.

AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității, indiferent față de morală. – Din fr. amoral.

AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității, indiferent față de morală. – Din fr. amoral.

AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității, refractar față de normele de moralitate. Cînd e vorba de «politică» [eroii lui Caragiale] devin imorali, sau mai degrabă amorali. IBRĂILEANU, SP. CR. 232.

AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității. – Fr. amoral.

amorál adj. m., pl. amoráli; f. amorálă, pl. amorále

AMORÁL, -Ă adj. Care nu are noțiunea moralității, refractar față de normele morale. [Cf. fr. amoral, it. amorale].

AMORÁL, -Ă adj. care nu are noțiunea de moralitate. (< fr. amoral)

AMORÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de amoralitate; propriu amoralității. Purtare ~ă. /<fr. amoral

*amorál, -ă adj. (din i-moral, cu pref. a 6. E un cuv. ibrid [!] și de prisos). Indiferent în chestiunĭ de moralitate, imoral. Adv. În mod amoral.

Intrare: amoral
amoral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amoral amoralul amora amorala
plural amorali amoralii amorale amoralele
genitiv-dativ singular amoral amoralului amorale amoralei
plural amorali amoralilor amorale amoralelor
vocativ singular
plural