AMILO- v. amil.

AMIL²(O)- elem. „amidon”. (< fr. amyl/o/-, cf. lat. amylum, gr. amylon)

AMIL s.m. (Chim.) Radical care intră în compoziția substanțelor amilice. // (și în forma amilo-) Element prim de compunere savantă în terminologia chimică cu semnificația „amidon”. [< fr. amyle, cf. lat. amylum, gr. amylon – amidon, făină].

AMILO- „amidon, amilaceu”. ◊ gr. amylon „făină, amidon” > fr. amylo-, germ. id., engl. id., it. amilo- > rom. amilo-. □ ~bacter (v. -bacter), s. m., bacterie anaerobă prezentă în tubul digestiv al mamiferelor, constituind agentul fermentației butirice; ~clastic (v. -clastic), adj., care dezintegrează amidonul; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce amidon; sin. amilogenic; ~geneză (v. -geneză) s. f., proces de sinteză a amidonului; ~genic (v. -genic), adj., amilogen*; ~genie (v. -genie₁), s. f., amilogeneză*; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează maximum de gelatinizare a amidonului unei făini în funcție de temperatură; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă înregistrată la amilograf; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj. Amiliform*. 2. s. n., Condroproteidă anormală, care apare în ficat, splină și rinichi, în anumite stări patologice; ~litic (v. -litic₂), adj., care dezintegrează amidonul; ~liză (v. -liză), s. f., procedeu de hidrolizare a amidonului în maltoză și glucoză; ~micete (v. -micete), s. f. pl., specie de ciuperci mucedinee care transformă amidonul în zahăr; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea conținutului de amidon din tuberculii de cartof; ~plast (v. -plast), s. n., plastidă incoloră formată din amidon, prezentă în celulele vegetale; ~plastic (v. -plastic), adj., care produce amidon; ~sferă (v. -sferă) s. f., plastidă globulară amilogenă cu rol nutritiv, situată pe cromatofori.