11 definiții pentru amilaceu

amilacéu, -cée a [At: GRECESCU, FL, 19 / Pl: ~cei, -cee / E: fr amylacé] (Chm) 1 De natura amidonului. 2 Care conține amidon.

AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. – Din fr. amylacé.

AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. – Din fr. amylacé.

AMILACÉU, -ÉE, amilacei, -ee, adj. (Și substantivat, n.) (Substanță) care conține amidon, care este constituit din amidon. Substanțe amilacee.

AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. – Fr. amylacé (< gr.).

amilacéu adj. m., pl. amilacéi; f. sg. și pl. amilacée

amilacéu adj. m., pl. amilacéi; f. sg. și pl. amilacée

AMILACÉU, -ÉE adj. Care conține amidon. [Pron. -ceu, pl. -ei, -ee (pron. -e-e). / < fr. amylacé, cf. lat. amylum – amidon].

AMILACÉU, -ÉE adj. de natura amidonului. (< fr. amylacé)

AMILACÉU ~e (~i, ~e) Care conține sau care este constituit din amidon. /<fr. amylacé

*amilacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (d. amil). De natura amidonuluĭ: substanță amilacee.

Intrare: amilaceu
amilaceu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amilaceu amilaceul amilacee amilaceea
plural amilacei amilaceii amilacee amilaceele
genitiv-dativ singular amilaceu amilaceului amilacee amilaceei
plural amilacei amilaceilor amilacee amilaceelor
vocativ singular
plural