10 definiții pentru amidă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ami sf [At: MACAROVICI, CH. 586 / Pl: ~de / E: fr amide] (Chm; mpl) Derivat organic al amoniacului în care unul sau mai mulți atomi de hidrogen sunt înlocuiți cu acizi monovalenți.

AMÍDĂ, amide, s. f. Compus organic obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Din fr. amide.

AMÍDĂ, amide, s. f. Compus organic obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Din fr. amide.

AMÍDĂ, amide, s. f. Compus organic obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu, radicalul unui acid.

AMÍDĂ, amide, s. f. Compus organic obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Fr. amide.

AMÍDĂ s.f. Compus organic obținut din amoniac prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu radicalul unui acid. [< fr. amide].

AMÍDĂ s. f. compus organic obținut prin deshidratarea sărurilor amoniacale. (< fr. amide)

AMÍDĂ f. Derivat al amoniacului, folosit în industrie. /<fr. amide

*amídă f., pl. e. Chim. Corp format pin substituirea idrogenuluĭ din amoniac pin radicali acízĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amídă s. f., g.-d. art. amídei; pl. amíde

amídă s. f., g.-d. art. amídei; pl. amíde

Intrare: amidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ami
  • amida
plural
  • amide
  • amidele
genitiv-dativ singular
  • amide
  • amidei
plural
  • amide
  • amidelor
vocativ singular
plural

amidă

  • 1. Compus organic obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: