amfibologie (fr. amphibologie, „dublu sens”, „echivoc”), construcție gramaticală vicioasă care face ca enunțul să aibă două înțelesuri, dintre care, de obicei, unul explicit (gramatical) care se opune sensului evident voit de locutor sau autor (A): „Se uitau unii la el cu privirea aceea pătrunzătoare ce vine de departe, privirea românului care îngheață.” (Contemporanul, 1. iun. 1973). În exemplu de mai sus, a. ar fi putut să fie evitată, dacă autorul ar fi spus: „privirea care îngheață a românului” – adică ar fi folosit inversiunea. Dar inversiunea folosită neatent poate da naștere tot a.: „Iară Dragoș s-ațintea Și cel zimbru cum venea Ghioaga-n frunte-i arunca.” (Alecsandri). Corect: „Și, cum venea cel zimbru, ghioaga-n frunte-i arunca” – căci nu zimbrul îi arunca, lui Dragoș, ghioaga-n frunte!