AMFETAMÍNĂ s. f. (Farm.) Benzedrină. – Din fr. amphétamine.

AMFETAMÍNĂ s. f. (Farm.) Benzedrină. – Din fr. amphétamine.

amfetamínă s. f., g.-d. art. amfetamínei

amfetamínă s. f., g.-d. art. amfetamínei; pl. amfetamíne

amfetamínă sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: fr amphétamine] (Chm) Benzedrină.

AMFETAMÍNĂ s. v. benzedrină.

AMFETAMÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță care excită scoarța cerebrală, înlăturând temporar somnul și foamea; benzedrină. [< fr. amphétamine].

AMFETAMÍNĂ s. f. substanță sintetică cu o puternică acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; benzedrină. (< fr. amphétamine)

AMFETAMÍNĂ s. (FARM.) benzedrină, fenamină.

amfetamínă s.f. (farm.) Benzedrină ◊ „Drogul cel mai răspândit în Japonia, metamphetamina, este de două ori mai puternică ca amphetamina; la această dată, el a ajuns să fie «starul» pieței stupefiantelor din această țară, devenind o problemă socială [...]” I.B. 11 IV 85 p. 8 [scris și amphetamină] (din fr. amphétamine; PR 1959; DEX, DN3)