3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

americán, -ă [At: DA / Pl: ~i, -e / E: America + -an cf it americano, fr américain] 1-3 smf a (Persoană) care face parte din populația de bază a Statelor Unite ale Americii sau a unui alt stat al Americii. 4-7 a Care aparține (populației) Statelor Unite ale Americii sau altui stat al Americii. 8-11 a Care privește (populația) Statelor Unite ale Americii sau altui stat al Americii.

AMERICÁN, -Ă, americani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) a unui alt stat al Americii. 2. Adj. Care aparține Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) altui stat al Americii ori americanilor (1), privitor la Statele Unite ale Americii ori (mai rar) la alt stat din America ori la americani. – America (n. pr.) + suf. -an. Cf. it. americano, fr. américain.

AMERICÁN, -Ă, americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) din populația de bază a unui alt stat al Americii. 2. Adj. Care aparține (populației) Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) altui stat al Americii, privitor la (populația din) Statele Unite ale Americii sau (mai rar) la alt stat din America. – America (n. pr.) + suf. -an. Cf. it. americano, fr. américain.

AMERICÁN2, -Ă, americani, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația Statelor Unite sau (mai rar) din populația unui alt stat al Americii; cetățean al Statelor Unite ale Americii.

AMERICÁN1, -Ă, americani, -e, adj. Din Statele Unite sau (mai rar) din alt stat al Americii.

AMERICÁN, -Ă, americani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține (populației) Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) altui stat al Americii, privitor la (populația din) Statele Unite ale Americii sau (mai rar) la alt stat din America. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) din populația de bază a unui alt stat al Americii. – Din America + suf. -an.

americán adj. m., s. m., pl. americáni; adj. f. americánă, pl. americáne

americán s. m., adj. m., pl. americáni; f. sg. americánă, g.-d. art. americánei, pl. americáne

AMERICÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din S.U.A., din America. ◊ (s. f.) limba engleză vorbită în S.U.A. și în Canada. (< fr. américain)

AMERICÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a S.U.A. (ori a altui stat din America) sau este originară din S.U.A. (ori din alt stat al Americii). /Din America n. pr. + ~an

AMERICÁN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care aparține S.U.A. sau populației lor; din S.U.A. 2) rar Care aparține oricărui stat al Americii. /Din America n. pr. + suf. ~an

american a. din America. ║ m. locuitor d´acolo: a se face american, a se face că nu știe despre ce-i vorba.

*americán, -ă s. și adj. Care e din America.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMERICÁN, -Ă (‹ America), adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (la m. pl.) Națiune constituită pe terit. S.U.A. din populații eterogene, de religie creștină (majoritatea populației). Există c. 260 de confesiuni religioase. ♦ Persoană aparținînd populației S.U.A. 2. Adj. Care aparține Americilor sau populației acestora, privitor la Americi sau la populațiile lor; (mai ales) care aparține S.U.A. sau populației lor, privitor la S.U.A. sau la populația lor. ♦ Arta a. = arta care s-a dezvoltat pe teritoriul S.U.A. și al Canadei și care a apărut o dată cu primii colonizatori. În arhitectură, în sec. 17 și 18 este caracteristic „stilul colonial” (construcții în lemn). Către sfîrșitul sec. 18 se impune în arhitectura oficială neoclasicismul („Capitoliul” din Washington), căruia i se adaugă în prima jumătate a sec. 19 neogoticul. Din a doua jumătate a sec. 19 se afirmă în construcțiile publice și de locuit arhitectura funcțională (cea mai semnificativă creație fiind „zgîrie-norii”). Folosirea scheletului de oțel, a betonului armat și a sticlei a dat posibilitatea unor soluții noi, formele evoluînd către simplitate și eleganță (Școala din Chicago-Louis Sullivan). Artele plastice s-au dezvoltat sub influența europeană, mai ales olandeză și engleză. În sec. 17-18, John Smibert crează un realism figurativ care durează aproape un secol, avînd ca reprezentanți principali pe: John Singleton Copley, Robert Feke, Benjamin West. Sec. 19 este dominat de influența neoclasică și și romantică, constînd în apariția peisajului „cu adevărat american” și în descoperirea „bunului sălbatic”. Se remarcă George Catlin, George Caleb Bingham și, după războiul de Secesiune, Thomas Eakins și Winslow Homer. Impresionismul, reprezentat mai ales de Mary Cassat nu are o importanță deosebită în evoluția a. a.. Sec. 20 începe cu o criză de identitate a artei, a cărei depășire o încearcă Școala celor opt („Școala lăzii de gunoi”) condusă de Robert Henri. Momentul intrării a. a. în contextul artei moderne îl constituie apariția Galeriei Stieglitz (Armony show). Sub influența marilor artiști postimpresioniști din Europa lucrează – încercînd în același timp o situare prin subiect în lumea americană – Arhur B. Dove, John Marin, Georgia O'Keefe. Perioada interbelică este dominată de așa-numitul „Imn al dinamului”, acceptare și deificare a industrialului ce va determina apariția stilului „Hard edge” și a trei artiști majori: Stuart Devis, folosind în lucrări sale colajul, schematismul decorativ și variațiunile abstracte, Alexander Calder cu „Stabilele” și „Mobilele” sale realizate în metal și David Smith cu sculpturile ideografice. În timpul și după al doilea război mondial, sub influența Bauhausului, F.L. Wright caută să creeze în spirit modern o arhitectură organică. I se adaugă o suită de pionieri ai arhitecturii moderne veniți din Europa: W. Gropius, Mies van der Rohe, E. Saarinen, R. Neutra. În artele plastice, Galeria „Arta secolului” a lui Peggy Guggenheim duce la apariția expresionismului abstract (Arshile Gorky), a picturii gestuale (Jackson Pollack) și a unui expresionism de nuanță brutal-tragică (Willem de Kooning). Prin arta abstractă a lui Rothko și Barnett Newman se ajunge la Noua Școală din New York, în cadrul căreia se dezvoltă curentele Op art (Noland), sculptura minimalistă, Pop Art (Rauschenberg, George Segal) și hiperrealismul anilor '70 (Charles Close, Noël Mahaffey, Tony Smith).

ORGANIZAȚIA STATELOR AMERICANE (O.S.A.; în engl.: Organization of American States – O.S.A.; în sp.: Organización de los Estados Americanos – O.E.A.), organizație guvernamentală regională, cu sediul la Washington (S.U.A.), creată în 1948 prin Carta de la Bogotá (în vigoare din 1951, modificată în 1965 și 1985), în scopul promovării păcii, securității și bunei înțelegeri între țările membre din cele două continente, întăririi colaborării și protejării independenței lor, dezvoltării lor economice, sociale și culturale și favorizării integrării lor economice. O.S.A. continuă activitatea Uniunii internaționale a Republicilor Americane (1890-1923) și a Uniunii Republicilor Continentului American (1923-1948). Are 35 membri (2001) – toate statele din cele două Americi (inclusiv Cuba, suspendată în 1962) și observatori din 35 de state de pe toate continentele, inclusiv Uniunea Europeană (dintre care 15 state au statut de observatori permanenți). Principalele organe ale O.S.A. sunt: Adunarea Generală (care se reunește anual), Consiliul Permanent (cuprinzând câte un reprezentant al fiecărui stat membru), Secretariatul, numeroase consilii (Consiliul Interamerican Economic și Social; Consiliul Interamerican pentru Educație, Știință și Cultură ș.a.), Consfătuirea Consultativă a Miniștrilor Relațiilor Externe, șase organizații, cinci comisii specializate etc.

AMERICÁNĂ s. f. (cf. it. americano, fr. americain): limbă sintetică vorbită în S.U.A. și dezvoltată prin pasiunea de prescurtare a cuvintelor de către americani. Este atât de sintetică, încât un cuvânt poate avea până la 50 de sensuri, unele foarte diferite (fiecare vorbește cum vrea). Sunt edificatoare ticurile verbale americane: I think „eu cred că” și I'm sorry „îmi pare rău”.

Agave americana L. Specie cu flori pînă la 30, în panicul terminal, pe o tijă înaltă pînă la 8 m. Frunze (pînă la 1,80 m lungime și cca 20 cm lățime) liniar-lanceolate, gri-verzi sau gri-deschis, pe margini cu spini maro-închis, în vîrf un spin lung de cca 2,5 cm, îndoit în exterior (Pl. 4, fig. 20).

Apios americana Medik. (syn. Glycine apios L.; Apios tuberosa Moench). Specie care înflorește vara-toamna. Flori (frumos mirositoare) în ciorchine ramificat. Tulpina grimpantă, înaltă pînă la 3 m, secretă un suc lăptos. Frunze ovat-lanceolate, la vîrf ascuțite, la bază rotunjite.

Brunfelsia americana L. Specie cu flori albe (corolă cu cilindrul subțire, cca 11 cm lungime, 6 cm lățime, caliciu verde, scurt), parfumate, singulare, terminale sau în axa frunzei. Frunze (cca 3-9 cm lungime) eliptice, verzi, cu vîrf ascuțit sau bont. Arbust cca 100-220 cm înălțime.

Callicarpa americana L. Specie ce înflorește vara. Flori albastre-deschis, foarte mici. Fructe (4 mm) violete, în buchete mici. Arbust (cca 3 m înălțime) în formă de tufă. Frunze ovat-alungite pînă la ovat-eliptice, dentate, caduce, pe partea inferioară pîsloase și glanduloase, pe cea superioară pubescente.

Intrare: americana
americana
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: american (adj.)
american adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular american americanul america americana
plural americani americanii americane americanele
genitiv-dativ singular american americanului americane americanei
plural americani americanilor americane americanelor
vocativ singular
plural
Intrare: americană
americană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular america americana
plural americane americanele
genitiv-dativ singular americane americanei
plural americane americanelor
vocativ singular
plural