2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ambutisat sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: ambutisa] Ambutisare.

ambutisát, -ă adj. Care a fost supus acțiunii de ambutisare ◊ „Realizate din module ce permit obținerea a patru variante de sere-solar cu suprafețe cuprinse între 36 și 80 mp, acestea sunt construite din elemente metalice ușoare – tablă ambutisată – și sticlă [...]” R.l. 20 V 82 p. 5. ◊ „Terminațiile din alamă (realizate prin turnare) sunt înlocuite cu altele, mai ieftine, din zamac (un aliaj din zinc, aluminiu, magneziu, cupru) realizate prin injecție. Tabla ambutisată [...] a fost înlocuită cu masele plastice [...]” R.l. 23 V 95 p. 5 (din ambutisa)

ambutisa vt [At: LTR / Pl: ~séz / E: cf fr emboutir] A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc.

AMBUTISÁ, ambutisez, vb. I. Tranz. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc. – Cf. fr. emboutir.

AMBUTISÁ, ambutisez, vb. I. Tranz. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc. – Cf. fr. emboutir.

AMBUTISÁ vb. I. tr. A supune operației de ambutisare. [După fr. emboutissant < emboutir].

AMBUTISÁ vb. tr. a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat plat din metal ori alt material. (după fr. emboutir)

A AMBUTISÁ ~éz tranz. (foi de metal) A prelucra, la rece sau la cald, prin deformare plastică, pentru a obține anumite obiecte (cutii, capace etc.). /<fr. emboutir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ambutisá (a ~) vb., ind. prez. 3 ambutiseáză

ambutisá vb., ind. prez. 1 sg. ambutiséz, 3 sg. și pl. ambutiseáză

Intrare: ambutisat
ambutisat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambutisat
  • ambutisatul
  • ambutisatu‑
  • ambutisa
  • ambutisata
plural
  • ambutisați
  • ambutisații
  • ambutisate
  • ambutisatele
genitiv-dativ singular
  • ambutisat
  • ambutisatului
  • ambutisate
  • ambutisatei
plural
  • ambutisați
  • ambutisaților
  • ambutisate
  • ambutisatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambutisa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambutisa
  • ambutisare
  • ambutisat
  • ambutisatu‑
  • ambutisând
  • ambutisându‑
singular plural
  • ambutisea
  • ambutisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambutisez
(să)
  • ambutisez
  • ambutisam
  • ambutisai
  • ambutisasem
a II-a (tu)
  • ambutisezi
(să)
  • ambutisezi
  • ambutisai
  • ambutisași
  • ambutisaseși
a III-a (el, ea)
  • ambutisea
(să)
  • ambutiseze
  • ambutisa
  • ambutisă
  • ambutisase
plural I (noi)
  • ambutisăm
(să)
  • ambutisăm
  • ambutisam
  • ambutisarăm
  • ambutisaserăm
  • ambutisasem
a II-a (voi)
  • ambutisați
(să)
  • ambutisați
  • ambutisați
  • ambutisarăți
  • ambutisaserăți
  • ambutisaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambutisea
(să)
  • ambutiseze
  • ambutisau
  • ambutisa
  • ambutisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambutisa ambutisat

  • 1. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00
  • diferențiere A supune operației de ambutisare.
    surse: DN

etimologie: