opțiuni

ambutisa ambutisat

ambutisa

  • 1. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00
  • diferențiere A supune operației de ambutisare.
    surse: DN

etimologie:

2 definiții

ambutisát sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: ambutisa] Ambutisare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ambutisát, -ă adj. Care a fost supus acțiunii de ambutisare ◊ „Realizate din module ce permit obținerea a patru variante de sere-solar cu suprafețe cuprinse între 36 și 80 mp, acestea sunt construite din elemente metalice ușoare – tablă ambutisată – și sticlă [...]” R.l. 20 V 82 p. 5. ◊ „Terminațiile din alamă (realizate prin turnare) sunt înlocuite cu altele, mai ieftine, din zamac (un aliaj din zinc, aluminiu, magneziu, cupru) realizate prin injecție. Tabla ambutisată [...] a fost înlocuită cu masele plastice [...]” R.l. 23 V 95 p. 5 (din ambutisa)

Intrare: ambutisa
ambutisa verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR 		infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambutisa ambutisare ambutisat ambutisând singular plural
ambutisează ambutisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambutisez (să) ambutisez ambutisam ambutisai ambutisasem
a II-a (tu) ambutisezi (să) ambutisezi ambutisai ambutisași ambutisaseși
a III-a (el, ea) ambutisează (să) ambutiseze ambutisa ambutisă ambutisase
plural I (noi) ambutisăm (să) ambutisăm ambutisam ambutisarăm ambutisaserăm, ambutisasem*
a II-a (voi) ambutisați (să) ambutisați ambutisați ambutisarăți ambutisaserăți, ambutisaseți*
a III-a (ei, ele) ambutisează (să) ambutiseze ambutisau ambutisară ambutisaseră
ambutisat adjectiv
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambutisat ambutisatul ambutisată ambutisata
plural ambutisați ambutisații ambutisate ambutisatele
genitiv-dativ singular ambutisat ambutisatului ambutisate ambutisatei
plural ambutisați ambutisaților ambutisate ambutisatelor
vocativ singular — —
plural — —
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

8 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBUTISÁ, ambutisez, vb. I. Tranz. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc. – Cf. fr. emboutir.

AMBUTISÁ, ambutisez, vb. I. Tranz. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc. – Cf. fr. emboutir.

ambutisá (a ~) vb., ind. prez. 3 ambutiseáză

ambutisá vb., ind. prez. 1 sg. ambutiséz, 3 sg. și pl. ambutiseáză

ambutisá vt [At: Ltr / Pl: ~séz / E: cf fr emboutir] A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc.

AMBUTISÁ vb. I. tr. A supune operației de ambutisare. [După fr. emboutissant < emboutir].

AMBUTISÁ vb. tr. a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat plat din metal ori alt material. (după fr. emboutir)

A AMBUTISÁ ~éz tranz. (foi de metal) A prelucra, la rece sau la cald, prin deformare plastică, pentru a obține anumite obiecte (cutii, capace etc.). /<fr. emboutir