opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBUTEIERE, ambuteieri, s. f. Ambuteiaj. [Pr.: -te-ie-] – V. ambuteia.

ambuteiere sf [At: DEX2 / P: ~te-ie~ / Pl: ~ri / E: ambuteia] 1-3 Ambuteiaj (1-3).

AMBUTEIERE s. f. Acțiunea de a ambuteia și rezultatul ei. – V. ambuteia.

AMBUTEIA, ambuteiez, vb. I. Tranz. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.

ambuteia vt [At: DEX2 / P: ~te-ia / Pzi: ~iez / E: fr embouteiller] (Frm) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație.

AMBUTEIA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.

AMBUTEIA vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. (< fr. embuteiller)

ambuteia vb. refl. I (fig.) A se împiedica ◊ „Cei trei autori sunt veterani într-o viață publică extrem de tumultuoasă. Carierele lor s-au cumulat, s-au înstrăinat, «s-au ambuteiat».” f.d. (din fr. embouteiller; PR sec. XX)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ambuteia vb., ind. prez. 1 sg. ambuteiez, 3 sg. și pl. ambuteiază

Intrare: ambuteiere
ambuteiere substantiv feminin
  • silabație: -te-ie- info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambuteiere
  • ambuteierea
plural
  • ambuteieri
  • ambuteierile
genitiv-dativ singular
  • ambuteieri
  • ambuteierii
plural
  • ambuteieri
  • ambuteierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ambuteia
  • silabație: -te-ia info
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambuteia
  • ambuteiere
  • ambuteiat
  • ambuteiatu‑
  • ambuteind
  • ambuteindu‑
 singular plural
  • ambuteiază
  • ambuteiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambuteiez
 (să)
  • ambuteiez
  • ambuteiam
  • ambuteiai
  • ambuteiasem
a II-a (tu)
  • ambuteiezi
 (să)
  • ambuteiezi
  • ambuteiai
  • ambuteiași
  • ambuteiaseși
a III-a (el, ea)
  • ambuteiază
 (să)
  • ambuteieze
  • ambuteia
  • ambuteie
  • ambuteiase
plural I (noi)
  • ambuteiem
 (să)
  • ambuteiem
  • ambuteiam
  • ambuteiarăm
  • ambuteiaserăm
  • ambuteiasem
a II-a (voi)
  • ambuteiați
 (să)
  • ambuteiați
  • ambuteiați
  • ambuteiarăți
  • ambuteiaserăți
  • ambuteiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambuteiază
 (să)
  • ambuteieze
  • ambuteiau
  • ambuteiară
  • ambuteiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambuteiere, ambuteierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ambuteia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 MDA2
    sinonime: ambuteiaj
etimologie:
  • vezi ambuteia DEX '09 DEX '98 MDA2

ambuteia, ambuteiezverb

  • 1. tranzitiv A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00
  • 2. tranzitiv Îmbutelia. MDN '00
    sinonime: îmbutelia
  • 3. reflexiv A se încrucișa, a se împiedica. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.