ambuteia

ambuteia

  • 1. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00 tranzitiv
  • surse: MDN '00 tranzitiv
  • 3. A se încrucișa, a se împiedica.
    surse: MDN '00 reflexiv

etimologie:

O definiție


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ambuteiá vb. refl. I (fig.) A se împiedica ◊ „Cei trei autori sunt veterani într-o viață publică extrem de tumultuoasă. Carierele lor s-au cumulat, s-au înstrăinat, «s-au ambuteiat».” f.d. (din fr. embouteiller; PR sec. XX)

Intrare: ambuteia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambuteia ambuteiere ambuteiat ambuteind singular plural
ambuteia ambuteiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambuteiez (să) ambuteiez ambuteiam ambuteiai ambuteiasem
a II-a (tu) ambuteiezi (să) ambuteiezi ambuteiai ambuteiași ambuteiaseși
a III-a (el, ea) ambuteia (să) ambuteieze ambuteia ambuteie ambuteiase
plural I (noi) ambuteiem (să) ambuteiem ambuteiam ambuteiarăm ambuteiaserăm, ambuteiasem*
a II-a (voi) ambuteiați (să) ambuteiați ambuteiați ambuteiarăți ambuteiaserăți, ambuteiaseți*
a III-a (ei, ele) ambuteia (să) ambuteieze ambuteiau ambuteia ambuteiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

5 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBUTEIÁ, ambuteiez, vb. I. Tranz. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.

AMBUTEÍA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.

ambuteiá vb., ind. prez. 1 sg. ambuteiéz, 3 sg. și pl. ambuteiáză

ambuteiá vt [At: DEX2 / P: -te-ia / Pzi: -iéz / E: fr embouteiller] (Frm) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație.

AMBUTEIÁ vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. (< fr. embuteiller)