12 definiții pentru ambuscadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ambuscádă sf [At: DEX2 / Pl: ~de / E: fr embuscade] 1 Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2 Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului.

AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului. – Din fr. embuscade.

AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului. – Din fr. embuscade.

AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă care se organizează din timp și se execută de regulă cu efective mici, cu scopul de a pîndi și a ataca prin surprindere pe inamic. 2. Loc ascuns (de obicei într-o pădure) de unde pîndește una dintre părțile în luptă, cu scopul de a năvăli pe neașteptate asupra inamicului. Din ambuscada în care eram se vedeau mișcările inamicului.

AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă care se organizează din timp și se execută de obicei cu efective mici, în scopul de a pândi și a ataca prin surprindere pe inamic. 2. Loc ascuns de unde pândește una dintre părțile în luptă, cu scopul de a năvăli pe neașteptate asupra dușmanului. – Fr. embuscade.

AMBUSCÁDĂ s.f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere (fiind pândit dinainte). 2. Loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. [< fr. embuscade].

AMBUSCÁDĂ s. f. 1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. 2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. ◊ (fam.) capcană. (< fr. embuscade)

AMBUSCÁDĂ ~e f. 1) Loc ascuns de unde inamicul este pândit pentru a-l ataca prin surprindere. 2) Acțiune de luptă constând în atacarea dușmanului prin surprindere. [G.-D. ambuscadei] /<fr. embuscade

*ambuscádă f. (fr. embuscade, d. it. imboscáta, sp. emboscada). Arm. Cursă întinsă inamiculuĭ ca să-l surprinzĭ și să-l atacĭ: a cădea în ambuscadă. Oamenĭ pușĭ pentru pîndă și atac în timp de războĭ. V. leș 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ambuscádă s. f., g.-d. art. ambuscádei; pl. ambuscáde

ambuscádă s. f., g.-d. art. ambuscádei; pl. ambuscáde


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ambuscádă (ambuscáde), s. f.1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. – 2. Loc amenajat de o unitate militară în scopul executării unui atac prin surprindere împotriva dușmanului. Fr. embuscade.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AMBUSCADĂ ANTIAERIANĂ procedeu de cercetare și de luptă organizată împotriva inamicului aerian pentru a-i produce pierderi pe căile de acces către obiectivele de atacat în locuri și momente când nu se așteaptă la riposte ale mijloacelor terestre antiaeriene. A.A. se organizează cu mijloace de artilerie antiaeriană, în general cu tunuri de calibru mic și mitraliere antieriene amplasate în raioane socotite inaccesibile mijloacelor antiaeriene: insule, terenuri mlăștinoase, terenuri muntoase, de unde deschid foc mascat prin surprindere asupra formațiunilor de aeronave inamice. Aceste mijloace se pot completa cu aerostate de baraj amplasate la ieșirea aeronavelor inamicului din zona de foc a artileriei și mitralierelor antiaeriene, precum și cu acțiuni ale aviației de vânătoare.

Intrare: ambuscadă
ambuscadă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambusca
  • ambuscada
plural
  • ambuscade
  • ambuscadele
genitiv-dativ singular
  • ambuscade
  • ambuscadei
plural
  • ambuscade
  • ambuscadelor
vocativ singular
plural

ambuscadă

  • 1. Acțiune de luptă care se organizează din timp și se execută de regulă cu efective mici, cu scopul de a pândi și a ataca prin surprindere pe inamic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN un exemplu
    exemple
    • Din ambuscada în care eram se vedeau mișcările inamicului.
      surse: DLRLC

etimologie: