13 definiții pentru ambulant

ambulánt, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 417 / Pl: ~nți, -e / E: fr ambulant, lat ambulans, -ntis] Care se deplasează dintr-un loc în altul.

AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. – Din fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.

AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. – Din fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.

AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care umblă din loc în loc, care-și exercită activitatea sau profesiunea deplasîndu-se dintr-un loc în altul. Cîntăreț ambulant. ◊ (Pe cale de dispariție) Negustor ambulant – negustor care-și vinde marfa cutreierînd străzile sau la o tarabă improvizată. Înainte de revoluție... era negustor ambulant de săpun. SAHIA, U.R.S.S. 184. ◊ (Substantivat) Măcelarii... vindeau căpățînile și picioarele și ciolanele ambulanților cu coșuri și cărucioare. PAS, L. I 71.

AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care-și exercită activitatea sau profesiunea trecând dintr-un loc în altul. – Fr. ambulant (lat. lit. ambulans, -ntis).

ambulánt adj. m., pl. ambulánți; f. ambulántă, pl. ambulánte

ambulánt adj. m., pl. ambulánți; f. sg. ambulántă, pl. ambulánte

AMBULÁNT, -Ă adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul. [< fr. ambulant, cf. lat. ambulans < ambulare – a merge].

AMBULÁNT, -Ă adj. care se deplasează dintr-un loc în altul. (< fr. ambulant, lat. ambulans)

AMBULÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se deplasează din loc în loc. Negustor ~. /<fr. ambulant, lat. ambulans, ~ntis

ambulant a. care umblă din loc în loc.

*ambulánt, -ă adj. (lat. ámbulans, -ántis, d. ambulare, a umbla). Care umblă din loc în loc: negustor ambulant. Facut de ceĭ ce umblă din loc în loc: negoț ambulant.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

schelet ambulant expr (peior.) om sfrijit / pipernicit / firav.

Intrare: ambulant
ambulant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulant ambulantul ambulantă ambulanta
plural ambulanți ambulanții ambulante ambulantele
genitiv-dativ singular ambulant ambulantului ambulante ambulantei
plural ambulanți ambulanților ambulante ambulantelor
vocativ singular
plural

ambulant

  • 1. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cântăreț ambulant.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Pe cale de dispariție) Negustor ambulant = negustor care-și vinde marfa cutreierând străzile sau la o tarabă improvizată.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Înainte de revoluție... era negustor ambulant de săpun. SAHIA, U.R.S.S. 184.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat Măcelarii... vindeau căpățînile și picioarele și ciolanele ambulanților cu coșuri și cărucioare. PAS, L. I 71.
        surse: DLRLC

etimologie: